Uitandu-ma la un documentar am descoperit ceva cu totul inedit si anume ca in sudul Asiei este acceptat si un al treilea gen. Curiozitatea m-a impins sa descopar ce anume ii determina pe anumiti oameni sa mentioneze de existenta acestui gen. In India acest gen este numit hijra si reprezinta o denumire pentru o persoana care nu este nici femeie nici barbat si este obligata sa traiasca intr-o societate izolata, practic fiind exclusa de familie. De fapt majoritatea hijra este reprezentata de barbati care au decis ca ei sunt femei blocate intr-un corp strain si recurg la castrare, devenind eunucii clasici. La aceasta metoda nu se foloseste anestezia, lacrimile si suferinta fiind acoperite de cantecul unei trompete. Unii recurg la vaginoplastie, dar aceste cazuri sunt rare. In afara de eunuci, printre hijra se numara si femei care au trasaturi masculine accentuate sau chiar hermafroditi.
In perioada aprilie/mai in statul Tamil Nadu (unul din cele 28 ale Indiei) hijra se intalnesc pentru celebrarea casatoriei cu zeul Aravan (Iravan) in Templul Aravan, care este situat in satul Koovagam. In timpul ceremoniei, hijra sau aravanii reconstruiesc firul epic al legendei Mahabharata conform careia zeul Aravan moare a doua zi dupa casatorie. In aceasta legenda, Aravan moare in a 18-a zi a razboiului Kurukshetra, sacrificandu-se zeului Kali pentru castigarea razboiului. Datorita sacrificiului sau, zeul Krishna il binecuvinteaza cu 3 dorinte inainte de moarte. Aravan ii cere sa se casatoreasca inainte de a muri si astfel zeul ii satisface dorinta, transformandu-l in Mohini, o zeitate feminina care are rolul de a atrage demonii, lasandu-i fara putere. In noaptea nuntii, hijra danseaza si sarbatoresc casatoria cu zeul lor, urmand ca a doua zi sa jeleasca moartea lui Aravan si desfacerea cununiei de catre preot prin spargerea bratarilor care simbolizeaza legatura dintre doua persoane.
Un lucru foarte interesant este existenta asa numitelor „fecioare barbat” in partea de nord a Albaniei, chiar si in unele localitati izolate din Kosovo si Muntenegru. Acest termen a fost folosit pentru prima oara in cadrul Codului Kanun in secolul 15, in nordul Albaniei si in Kosovo. Kanun nu era un document religios si considera ca familiile trebuie sa fie patriliniale in care averea era mostenita numai de barbati si patrilocale in care femeile, dupa casatorie, deveneau proprietatea sotului, inclusiv averea acestora. Pentru a evita casatoriile aranjate o parte din femei au ales castitatea pe viata, pastrandu-si in acest mod averea si capatand drepturi barbatesti. Conditia ca aceasta sa obtina toate drepturile mai sus mentiomnate era ca ea sa poarte haine barbatesti, emitandu-se un nume si acte pe un nume masculin si bineinteles nepermitandu-i-se sa se casatoreasca niciodata. In prezent mai traiesc cateva fecioare barbat, doar in zonele izolate ale Albaniei si probabil aici se vor pastra aceste traditii.
Important de stiut este ca in ciuda reticentei multor societati fata de cei care nu se simt bine in corpul lor si se considera cu totul alt gen, exista cateva exemple de culturi care accepta mult mai mult decat credem noi ca o pot face.
Articol preluat: www.viajoa.ro