Uneori am impresia ca tot ce s-a intamplat in viata mea pana acum (bun sau rau) va conta la un moment dat. Cu toate astea, in ultimul timp am inceput sa cred ca de fapt tot ce a fost va ramane undeva in trecut si nu va avea nici un fel de repercursiuni in viitor. Sunt lucruri pe care le-am gresit si le-am inteles, sunt altele pe care nu le voi intelege niciodata, si mai sunt acele lucruri pe care nu le-am gresit dar nici nu le-am inteles pentru ca nu a fost nevoie, s-au intamplat pur si simplu, probabil au venit din suflet (al meu si al celorlalti implcati).
In ultimii ani am invatat mult, poate mai mult decat voi invata in urmatorii in ceea ce priveste viata in general. Printre altele am invatat ca nimic nu dureaza atat cat ar trebui (cu alte cuvinte niciodata timpul nu e suficient in raport cu ce si cat si cum am vrea sa facem), iar dupa orice fericire trebuie sa vina un moment de dezamagire (reciproca nu e neaparat valabila).
Si am mai aflat ca adevaratul sentiment de singuratate il ai atunci cand esti inconjurat de oameni. Cu cat exista mai multi oameni in jurul tau cu atat poti sa te simti mai singur.Asta pentru ca de multe ori ai nevoie sa stii si sa simti ca cineva e alaturi de tine nu doar fizic, ci mai ales moral. Si asta e un lucru pe care nu il poti mima (spre deosebire de altele :)).
Totusi, imi place sa cred ca e adevarat faptul ca oricand, cu vointa si ambitie, o poti lua de la capat din orice situatie. Insa mai mult sau mai putin evident, trecutul e cel care ne formeaza si ne defineste. Prin urmare, nu e important doar sa traim si atat. E esential, in schimb, sa traim, sa invatam si sa traim iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu