Viata bate filmul

Cate din lucrurile pe care le "invatam" din filme sunt aplicabile si chiar realizabile in viata?

In perioada sarbatorilor posturile tv sunt bombardate de filme despre Mos Caciun, spiritul sarbatorilor, cadouri, dragoste, intelegere, calm si liniste. Dar oare chiar asta se intampla si in realitate? Asta vedem pe strada? in magazine? in case? Ma indoiesc...

Ma indoiesc ca de Craciun lumea e mai buna... oamenii sunt aceiasi, cu probleme, cu nervi, cu defecte, nu ne transformam in binefacatori! Pe strazi aceeasi agitatie, aceeasi alergare neintrerupta, aceleasi fete incrancenate, speriate, suparate si ingandurate...nimic nou sub soare.

Singura impresie pe care mi-o dau sarbatorile e ca urmeaza sfarsitul lumii si toti suntem prea ocupati cu noi insine pentru a ne gandi la altii.

Asa ca la naiba cu toate filmele despre cat e de frumos Craciunul si cat sunt oamenii de darnici, de buni si de milostivi in aceasta perioada. Sa fim seriosi... daca mergi acum si deschizi geamul nu vei auzi altceva decat niste claxoane nervoase, niste pasi grabiti si eventual niste injurii la un colt debloc dintr-un oarecare motiv banal.

Locul 7

Aseara a avut loc Gala 10 pentru Romania. In cadrul acesteia au fost laureati cei mai buni jurnalisti, interpreti vocali, sportivi, actori, oameni de afaceri, politicieni cele mai bune orase, brand-uri romanesti si licee din tara. Printre castigatori s-au numarat Mircea Badea, Andra, Adrian Mutu, Florin Piersic, Ion Tiriac, Traian Basescu si altii. La categoria orase primul loc a fost ocupat la egalitate de Cluj-Napoca si Constanta, cel mai bun brand romanesc al anului 2009 este Borsec, iar in ceea ce priveste liceele de varf din tara cel mai bun a fost ales Coelgiul National "Mircea cel Batran" din Constanta.

A 5-a editie a Galei 10 pentru Romania a pus si Bistrita in randul premiantilor. Colegiu National "Liviu Rebreanu" a ocupat locul 7 la sectiunea licee. Acesta a fost reprezentat de directorul Constantin Rus si elevele Maria Bechis si Adina Briciu.

Proiectul se va desfasura pe o perioada de 10 ani. Incepan cu anul 2008 organizatorii au initiat o noua sectiune - Trofee de excelenta. Aceste trofee sunt oferite personalitatilor din Romania pentru intreaga cariera. Anul acesta printre cei care au primit trofee de excelenta s-au numarat istoricul Lucian Boia, campionul la kaiac-canoe Ivan Patzaichin, antrenorul Octavian Bellu, actriţa Olga Tudorache, atleta Iolanda Balaş, chirurgul Leon Dănăilă şi preşedintele de onoare al PNŢCD aripa Sârbu, Ion Diaconescu

Poezii personale

Nu imi place deloc sa imi citesca cineva poeziile. Am spus-o de multe ori, si am sa o mai spun si de acum inainte. Ma simt prea descoperita si prea vulnerabila in fata acelui om care imi citeste gandurile de pe hartie. Abia daca mai am puterea sa-l privesc in ochi si sa-i ascult parerea.

Dar fac o exceptie. Pentru voi, cei care nu stiati ca eu scriu poezii, sau pentru voi, cei care ati vrut sa-mi cititi poeziile si nu ati avut ocazia pana acum, sau pentru voi, cei care vreti pur si simplu sa descoperiti si o alta partea a mea:

AMINTIRI

Oricat ar fi de trist sfarsitul,
el e finlitatea unei amintiri,
unei trairi.

Un suvenir aparte, primit in dar,
un sentiment de care nici tu n-ai habar.
O sclipire de ochi albastru
un gest fatal!

Amintire, inventie a suferintei,
amintire,trecut naucitor,
care te-nalta si te rapune,
care n-asculta si te supune.

Cadou ce doare adesea
doi ochi caprui ce ma privesc aievea,
o soapta din cand in cand
si-un gest mereu atasat de-un gand.

Amintire, suferinta muta,
tacut, ascunsa adanc,
infigi cutitul din cand in cand,
tu, Lucifer cu chip plapand!



GANDUL CE ASCUNDE TOT

Perversi suntem atunci cand vedem
ca nimic din ce avem nu mai vrem
si doar un gand ne mai cutremura
dar pana si el se pierde in negura.

E tot ciudat cum poate, oare,
un gand sa schimbe totul
ca soarele lang-o ninsoare
citindu-ne pe fete scopul.

Nici un secret nu mai e vesnic
nimic al nostru nu mai este,
al tuturor este nimicul
si-al nimanui e totul.

Si numai unul mai rezista,
sa inteleg abia mai pot,
misterios ca o artista,
gandul ce ascunde tot...


GAND DE NISIP

Umbra misterioasa
femeie mincinoasa
ce vi si ce pleci
m-atragi si te-ascunzi,
lumina din ochi profunzi,
SPERANTA !
Atractie ne-ncetata,
gandire bulversata,
ce-ademeni si seduci,
persisti si ma incurci,
cu-atale glasuri dulci,
DORINTA !
Naluca ce inventezi sensul,
Lucifer frumos si cald,
foc dezlantuit
instinct de neoprit.
Perversa atractie a unui gand,
TU !
Zeita imperfecta,
culoare incerta,
fericire fara ochi,
implinire fara trup
gand departe dus,
spre apus
in neant sfaramat
de ingeri curmat,
EU !
SPERANTA ne-ncetat de arzatoare,
viata plina de DORINTA,
TU, Lucifer, ingerul meu fara putinta,
EU, lacrima de sange fara pudoare,
...Tablou plin de culoare
...poate NOI !

Astept parerile voastre!!

Kitty

Ceva sa va mai inveseliti ziua! :D

Bistritenii doboara recorduri

Baietii de la Ca$$a L0cco s-au gandit ca Bistrita ar trebui sa fie mai bine scoasa la lumina, si nu de vreun incendiu electoral ci de spiritul nostru civic. Astfel, cei trei membrii ai trupei s-au gandit ca bistritenii ar putea sa doboare un record: cel mai mare cor in aer liber din Europa. Pentru asta ar fi nevoie ca mai bine de 5000 de bistriteni sa fie prezenti joi, 3 decembrie de la ora 16 pe pitonalul Liviu Rebreanu pentru a invata cateva colinde si a le canta impreuna cu trupa Ca$$a Locco, George Hora, Kamelia si un invitat surpriza.

Evenimentul se va bucura de o sustinere tehnica deosebita, avand in vedere ca pe pietonal va fi amplasat un ecran principal de 25 de m2 pe care vor rula versurile a aproximativ 50 de melodii. Pe langa acesta, vor mai fi inca 2 ecrane de 12 m2 care vor prezenta instantanee din public in timp real.

Spectacolul este sustinut de PSD BN si alti sponsori.

Asadar, maine la ora 16 avem cu totii intalnire pe pietonal. Haideti sa punem Bistrita pe harta. Meritam asta!

10 pentru Romania

"10 pentru Romania" este un proiect care isi propune sa premieze cele mai bune institutii si cei mai buni oameni ai tarii noastre. Ajuns la a 3-a editie, de aceasta data organizatorii s-au gandit sa aleaga cel mai bun liceu din Romania.

Pana aici subiectul nu trezeste foarte mare interes. Anul acesta, insa, Colegiul National "Liviu Rebreanu" din Bistrita a fost desemnat sa ia parte la Gala "10 pentru Romania", difuzata de RealitateaTV, unde reprezentantii celor mai bune 10 licee din tara se vor confrunta pentru a ocupa un loc cat mai bun in ierarhie.

Reprezentantii liceului nostru sunt directorul Constantin Rus si o eleva din clasa a 12-a, profil Istorie, stiinte sociale: Maria Bechis. Acestia vor merge in data de 2 decembrie la Bucuresti pentru a demonstra ca liceul nostru merita sa fie ales ca cel mai bun din tara. Gala transmisa in direct depostul RealitateaTV va incepe la ora 18.

Pentru a alege cele 10 licee o echipa de specialisti a vizitat unitatile de invatamant vizate, unde au stat de vorba cu elevii si profesorii si au incercat sa vada, in fiecare caz, care sunt multumirile si nemultumirile ambelor parti. Rezultatele le vom vedea in 2 decembrie.

Mult succes!

Parca ar fi, parca n-ar fi...

O piesa superba care sa-mi aminteasca de cele doua seri extraordinare pe care le-am petrecut in randul 5, locul 10 al Centrului Cultural Municipal. Si de asemenea, o melodie care sa ma puna pe ganduri. Pana la anul ma multumesc cu amintirile si speranta...

Unii zic ca e alegeri, eu ca e Bistrita Folk!

Doua momente importante in acest sfarsit de saptamana: Alegerile prezidentiale si Festivalul Bistrita Folk? Care ti se pare cel mai important?

Bistrita Folk - poate cel mai frumos eveniment cultural al Bistritei.

De un an am asteptat momentul unei noi editii a festivalului Bistrita Folk! Acum trei ani, cand l-am descoperit am fost fascinata de spectacolul pe care l-am vazut pe scena, si de atunci iubesc toamna doar pentru acest eveniment( in rest toamna inseamna ploaie, tristete, moarte, urat, somn, nevoi, munca).

Totusi, de ce toti vorbesc despre campania electorala si alegeri, si nimeni despre festival? Un raspuns mai mult decat evident ati spune! Pentru ca alegerile de duminica ne vor schimba viitorul, pentru ca ne intereseaza mai mult banii decat cultura, pentru ca nu ne simtit bine in tara noastra si speram sa putem schimba ceva, pentru ca...pentru ca... Credeti-ma, in Romania contemporana nu veti putea schimba nimic prin alegeri prezidentiale, pentru ca problema nu este clasa politica, sau candidatul X sau nesimtirea lui Y ci mentalitatea generala care ne caracterizeaza ca popor. Asta e problema! Si asta nu se poate schimba cu o stampila! Nici cu cateva milioane de stampile! Pentru ca toti suntem la fel, oricare dintre noi ar fi acolo sus. V-ati gandit vreodata daca l-ati vedea pe Basescu la un eveniment de genul Festivalului Folk din placere? si nu doar de ochii lumii, ca asa se aduna voturile? Sau pe Geoana? Sau pe Becali? Sau pe Antonescu? Sau pe Vadim? Sau pe Oprescu? Sau pe cine vreti voi...Poate ca le si place, dar in primul rand conteaza votul, manipularea, aparentele.

Asa ca mergi la vot! Incearca sa-ti schimbi viitorul! Merita! Dar nu uita ca in weekendul acesta ti se ofera si o pauza de cultura, profita de ea!

Superb :))

baLu sau baCu?

Clasa a 12-a. Doua evenimente importante: Balul Majoratului si Bacalaureatul. Oare care are miza cea mai mare?

Grea intrebare...sincer.

Balu': un chef la care participa clasele a 11-a si a 12-a alaturi de profesorii lor. Clasele a 12-a pregatesc un moment artistic de 10 minute pentru care de pregatesc 10000 de ore. Se chinuie sa iasa cat mai bine, ca doar deh, ne vede toata lumea, trebuie sa fim cei mai buni, sa-i luam pe aia din 12 X. Mmmda, acum ii inteleg pe cei care nu vor sa faca nimic, nu se implica si iti baga **** (picioarele) in el moment artistic. Bravo lor!

Bacu': tot un fel de chef unde unii plang si altii rad, iar cei care sunt jmekery (a se citi smecheri) dau tonul la distractie. Si aici trebuie sa fi cel mai tare, sa-l iei pe ala din X sau din Y, dar mai mult decat atat, in cazul asta depinde numai si numai de tine, nu mai ai colegi in jur. E alegerea ta, e munca ta. In cazul de fata pentru 3 zile te pregatesti un an intreg (teoretic), iar practic undeva pe la 1-2 luni.

Pastrand proportiile ajungem undeva la o egalitate... Dar oare chiar asa sa fie? Exista oare termen de comparatie? Care sunt prioritatile noastre? Unde e rostul, unde e bucuria victoriei, unde e mesajul, unde e morala?

Ha Haa!

Am revenit!...in forta sper. Daca v-a fost dor de mine probabil v-ati intrebat si pe unde am umblat in tot acest timp. Eh, m-am petrecut si eu ca tot omu'. Insa nu doar atat...am si invatat niste lucruri deja stiute de care nu-mi dadusem seama.

In primul rand La multi ani Ady! :* Nu stiu daca odata cu varsta te-ai schimbat sau ai fost intotdeauna asa si eu nu mi-am dat seama, dar am aflat in aceste zile ca esti cu totul alta persoana decat erai pana acum in fata mea. Am ramas foarte placut surprinsa, la fel cum am ramas extrem de surprinsa sa vad ca intr-un anumit cadru si intr-o anumita atmosfera ne putem intelege toti ca niste colegi adevarati, ca putem lasa la o parte toate rautatile si putem sa fim prieteni. Poate ca si "paharelele" au avut o oarecare contributie la asta, dar poate nu...va ramane un mister :)).

Pe langa toate peripetiile, cred ca vorbesc in numele tuturor cand spun ca a fost un super-chef si ca oricare dintre noi l-am repeta cu placere cel putin de inca 10 ori. E frumos sa vezi ca ai prieteni adevarati langa tine care te apreciaza si te iubesc. Si cred ca e la fel de frumos sa vezi ca exista si prieteni care te surprind in mod neplacut, dar tot ajungi sa treci cu vederea.

Dar nu se termina totul aici...
HA HAA!...sa vezi ce-o sa ne distram! :))
To be continued...

Dorintele se implinesc?

Se spune ca cele mai mari esecuri in viata sunt atunci cand nu iti dai seama cat de aproape ai fost de succes atunci cand ai renuntat. Oare e valabil si pentru dorinte? Se mai spune ca daca iti doresti ceva cu adevarat se va indeplini. Dar cum poti sa stii ca dorinta ta a una realizabila? Si mai mult, cum poti sa stii ca celelalte persoane implicate in realizarea dorintei tale isi doresc acelasi lucru? Oare chiar exista dorinte care devin realitate? Si daca da, cat trebuie sa astepti pentru asta?

Multe intrebari...insa nici un raspuns concret. Tot ce poti sa faci e sa astepti, si sa astepti pana cand incepi sa albesti si pielea ti se lasa, iar ratiunea iti joaca feste. Si poate nici atunci unele din dorintele tale nu vor fi satisfacute. Dar daca indeplinirea unei dorinte depinde in mare masura de tine? Si un gest sau o actiune a ta ti-ar putea face dorinta sa devina realitate? Oare ne-am asuma riscurile? Ar merita? Niciodata nu vom sti reactia celorlalti, oricat de previzibila ar fi aceasta. Esecul va fi mai mare daca iti indeplinesti o dorinta si ea nu se continua asa cum ti-ai dori sau daca nici macar nu te ostenesti sa incerci si renunti pe drum?

D-zeu mai greseste!

Condoleante tuturor familiilor decedatilor din accidentul de la Brasov. D-zeu a fost crud si incorect aici. Dar totusi i-am inteles logica, din pacate o logica care a pedepsit persoane nevinovate...

Chiar crezi Tu, D-zeu, ca daca ai lasat sa moara 6 oameni, se vor destepta altii, si iti vor intelege mesajul? TE INSELI! Te inseli amarnic! Peste o saptamana va fi alt accident, si atunci toti vor uita ce a fost, toti in afara de cateva suflete ranite adanc, ale caror suferinte nu le compenseaza nimeni, nimeni nu le reda sotul, sotia, tatal sau prietenul. NIMENI! Ei vor continua la nesfarsit sa se intrebe "De ce?"...si nu vor gasi un raspuns. Tu ai vrut sa atragi atentia celor de sus, dar lor nu le pasa. Daca ar fi sa-i intrebam pe ei ar spune ca "e razboi, si in razboi oamenii mor". Dar mor oameni nevinovati! Si asta e si din vina Ta. Pentru ca permiti asa ceva.

Imi pare rau pentru Ana Maria, era o fata deosebita. Dar mai ales imi pare rau pentru Cipri. Imi pare rau ca de atatea ori am avut ocazia sa vorbesc cu el, si nu am facut-o, de atatea ori am avut ocazia sa il cunosc mai bine si am spus ca am timp, nu ma grabeste nimeni. Dar de fapt, ma grabeste viata...pe toti ne grabeste viata. Nu e corect, dar ce credem si simtit noi nu conteaza, de aceea viata e cruda.

Condoleante!...

Primul fulg

HaHa...iata ca a venit si prima ninsoare. Nici nu stiu daca sa ma bucur, sa raman socata sau sa ma intristez. Duminica stateam in curte in maieu si udam gazonul sa nu se usuce, iar astazi NINGE. Oare e ceva neregula cu mine, sunt singura careia nu i se pare normal? Incep sa-mi pun semne de intrebare...Ce naiba se intampla cu planeta asta?

Uitasem pentru o clipa ca Ceilalti sunt ocupati cu criza, caderea guvernului, bacu, legea unica de salarizate si alte esentialisme de genul. Cred ca nici nu vor observa ca afara ninge, si cand maine dimineata se vor trezi cu un bulgare in moalele capului de la vreun copil zglobiu fericit ca a venit iarna, sau li se vor murdari masinile in drum spre servici de la zapada, se vor gandi ca ceva nu este in regula. Dar nu sunt inca total sigura ca isi vor da seama ce.

Oricum, ca uitam pentru un moment de politica si bani. Eu ma duc sa-mi lipesc ochii de geam, si sa meditez privind primii fulgi de nea...va sfatuiesc sa faceti la fel. Totul se schimba si fara interventia noastra, asa ca de ce sa ne obosim daca oricum nu putem schimba nimic.

Deja mi-amluat ceaiul in mana, am plecat pana nu se opreste ninsoarea, ne mai auzim si maine. O seara placuta in compania minunii alb-cristaline.

S-au sfintit clopotele

Noile clopote ale Bisericii Evanghelice, turnate in Passau, Germania au sunat pentru prima data in aceasta duminica din turnul bisericii in fata a sute de bistriteni. Emotia, entuziasmul si nerabdarea se citea pe fetele tuturor, fericiti fiind ca lucrarile la Biserica Evanghelica, simbolul orasului nostru, decurg dupa program, si primarul se tine de cuvant. Totul bine si frumos la prima vedere, inclusiv politicienii si-au dat mana in aceasta zi speciala pentru Bistrita, am uitat de rautati si rivalitati, eram cu totii ca fratii.

Dar ce se ascundea in spatele cortinei nimeni n-a observat, poate doar aceia care au vrut sa observe dar care oricum n-au scos o vorba. La acest eveniment s-a vazut diferenta dintre bistritenii adevarati si cei de fatada, de ochii lumii. In timp ce social democratii au fostprezenti in bloc la slujba de sfintire (e adevarat ca si datorita prezentei la Bistrita a lui Mircea Geoana), colegii din opozitie(PDL) au ales sa faca cu schimbul. Astfel, Liviu Rusu si Cristian Florian s-au inghesuit pentru 5 minute sa intre in biserica dar au renuntat, preferand sa stea la taclale cu fiestecine, iar Gheorghe Tuta si Alin Seserman au ajuns la slujba la ceva timp dupa inceperea acesteia, dar, bineinteles, au plecat inainte ca discursurile trandafirilor rosii sa inceapa.

Daca ma intrebati pe mine, lipsa de respect fata de Bistrita, fata de bistriteni si fata de ei insisi. Paul Andreica, secretarul de stat a fost singururl care a tinut un discurs din partea PDL alaturi de Mircea Geoana si Ovidiu Teodor Cretu, iar prefectul nici macar nu s-a sinchisit sa in sala pentru a lua parte la cel mai important eveniment care s-a petrecut si se va petrece la Bistrita pe durata mandatului sau. Rusinica...

Bineinteles ca multi nu au observat aceste amanunte,pentru camanifestarea nu a fost politizata, din fericire, asa cum ma asteptam. Si totusi, suntem bistriteni, sa o aratam! E mai presus o prejudecata si o conceptie politica decat o viata intreaga legata de acest oras? Se pare ca pentru ei da, si ma doare sa spun asta...

Puterea cuvintelor

Pentru cei mai multi dintre noi sa vorbim este la fel de usor ca si sa respiram. De multe ori ne exprimam fara gandire constienta; de fapt arareori ne oprim sa gandim la ceea ce spunem. Zilnic folosim mii de cuvinte pentru a ne exprima gandurile, opiniile, judecatile si credintele. Adesea insa nu tinem seama de efectele pozitive sau negative pe care aceste cuvinte le au asupra noastra si a celor din jur.Cuvintele au o putere extraordinara. Ele emana energie si un mesaj care creeaza o reactie a celorlalti.
Un exemplu ar fi studiile Dr. Masaru Emoto asupra cristalelor de apa. El a luat diferite mostre de apa, le-a congelat si a fotografiat cristalele de apa. Apoi a scris cuvinte pe sticlute cu apa luate din aceeasi sursa. Cristalele formate in sticlutele cu cuvinte pozitive, precum iubire si recunostinta erau frumoase. Pe de alta parte, cristalele din sticlutele cu cuvinte negative precum ura si rautate erau foarte diferite, iar in anumite situatii apa nici macar nu mai forma cristale. Experimentele s-au facut folosind cuvinte din diferite limbi, si de catre savanti care nu stiau ce inseamna acele cuvinte. Rezultatele au fost similare.
Sa intelegi puterea cuvintelor este o importanta cheie a succesului in viata. Cuvantul reprezinta eternizarea unui gand. Gandurile noastre au asupra-ne un efect puternic chiar daca nu sunt exprimate. Ceea ce gandim are influenta asupra modului in care ne traim viata, ne influenteaza emotiile, atitudinile si comportamentul.Un gand rostit are un efect si mai puternic. Nu-l mai poti retrage niciodata; l-ai spus si va avea un efect. Cuvintele noastre au o putere mai mare decat gandurile noastre pentru ca ele ne afecteaza nu numai pe noi, ci si pe oamenii si lumea din jur.

Cine suntem?

Cum ar fi sa gasesti in dictionar o explicatie a propriei tale persoane. Sa-ti vezi numele la pagina X, iar in acele randuri sa te citesti ca pe o carte, cu defecte si calitati, cu toate caracteristicile care te diferentiaza de ceilalti. Imagineaza-ti. Nu cauta in dictionar, nu vei gasi o astfel de pagina. Dar incearca sa te gandesti cam ce ar fi scris acolo.

Iti propun un exercitiu mai simplu. Eu l-am incercat si am fost destul de socata de ceea ce am citit. Ia o foaie de hartie si scrie pe ea tot ce iti trece prin cap in legatura cu tine. Dar fara sa te gandesti. Primele lucruri care iti vin in cap: evenimente la care ai fost, persoane pe care le cunosti, calitati, defecte, trasaturi definitorii, situatii in care ai fost pus, orice. Apoi, dupa ce ai scris tot ce ti-a debitat mintea, reciteste totul si gandeste-te la ce ai scris. Gandeste-te ce rol au avut acele situatii, persoane, caracteristici in viata ta. Mai gandeste-te apoi daca acele lucruri chiar te caracterizeaza. Multi vor ramane in fata foii de hartie putin mirati si nu se vor mai recunoaste pe ei...dar ceea ce scrii acolo este ceea ce esti tu cu adevarat, iar ceea ce constati dupa ce te gandesti e ceea ce incerci sa pari in ochii celor din jur.

Ploaia

Poate ca ploaia este printre cele mai benefice fenomene naturale pentru suflet. Ploaia intotdeauna ne face sa fim mai meditativi, mai atenti cu noi, mai critici si mai interesati de propria persoana.

Cand ploua suntem filosofi. Incepem sa ne epunem intrebari in legatura cu ce am facut si ce vom face, ce este bine si ce nu, de unde ar trebui sa pornim si unde ar fi bine sa ajungem. Dar poate ca nu e suficient. In lumea alarmant de agitata in care traim, nici macar o furtuna nu poate opri oameni din lucru, masinile din mers si viata din cursul ei. Dimpotriva, parca atunci cand ploua suntem cu totii mai grabiti si mai dornicisa facem acele lucruri de care nu ne-am putut ocupa pana atunci. Dar odata ajunsi acasa, in pat in fata televizorului poate ca ne indreptam ochii si spre noi, ne gandim la ceea ce suntem, si la ceea ce am vrea sa fim. Si ne dam seama ca de prea multe ori cele doua perspective sunt enorm de diferite. Lucrurile pe care le facem ne influenteaza, dar poate mai mult ne influenteaza lucrurile pe care le fac altii din jurul nostru.

Incearca intr-o zi ca cea de azi, sa te pui in fata geamului, si in ritmul picurilor de ploaie sa uiti de tot si toate, si sa fi egoist pentru cateva clipe, gandeste-te doar la TINE. Incearca sa observi obiectiv unde ai gresit si ce aifacut bine, dar mai ales ce vei face maine. Atunci iti vei da seama ca viata ta nu se bazeaza pe evenimente planificate cu mare grija si perspicacitate de catre tine, ci viata este un sir de coincidente si intamplari asupra carora nu ai nici un control.

Descopera-te pentru a putea ajunge sa-i descoperi pe altii.

Nu sunt ca toti jurnalistii

A fi jurnalist a insemnat intotdeauna sa critici si sa scoti in evidenta numai aspectele negative din orice situatie. Va inselati! A fi jurnalist inseamna a lauda pe cei care merita si a critica pe cei care si-o cauta. Cel putin asta fac jurnalistii cu principii. Ei nu calca peste prietenii doar de dragul de a scoate o "stire".

Si va spun ca sunt un jurnalist cu principii. Dar gresesc, ca oricare altul... Anumite articole pe care le scriu sunt intelese ca o ironie sau o critica de cei carora le sunt adresate, dar nu este deloc asa, tot ceea ce incerc sa fac este va promovez si sa laud pe cei care au ceva de spus si reusesc sa faca ceva prin prisma propriilor forte. Nu as putea niciodata sa scriu ceva rau despre prietenii mei, pentru simplul fapt ca nu vreau sa-mi ridic pe nimeni in cap, si nu vreau sa imi aud povesti cum ca "mi s-a urcat jurnalismul la cap" si pot sa fac ce vreau, fara sa-mi pese de nimeni si nimic. Pur si simplu nu sunt asa.

Prefer sa nu fiu un jurnalist, sau sa nu fiu un jurnalist bun daca asta presupune sa imi pierd prietenii. Prefer sa raman o anonima dar sa ma cunoasca acele personae care stiu sa ma aprecieze. Dar deocamdata, incerc sa le impac pe amandoua...am spus incerc (poate ca nu reusesc intotdeauna).

Imi cer scuze inca o data Acelor Persoane...

Let the music do the talking...

Mai bine să fi prost !?

De multe ori m-am întrebat dacă această generaţie în care trăiesc, maturizată înainte de vreme, cu probleme şi responsabilităţi, şi fără copilărie este cea mai bună soluţie pentru viaţa noastră. Pe de-o parte aş spune că da, pentru că învăţăm să întelegem lucruri complicate, trăim experienţe noi, devenim nişte independenţi responsabili. Pe de altă parte însă, ne pierdem identitatea, ne pierdem formarea şi sărim paşi importanţi ai vieţii noastre, într-un cuvânt ne pierdem copilăria.

Din ce în ce mai mulţi tineri vor să lucreze, măcar pe timp de vară, să-şi facă nişte bani, să nu mai depindă de mama şi tata. Oare asta duce spre bine? Aş zice ca dă, pentru că ne face să întelegem ce greu se câştigă banul, şi ce repede se cheltuie, şi începem să întelegem eforturile pe care părinţii noştrii le-au facut pentru noi în întreaga lor viaţă. Dar nu este păcat să îţi pierzi vacanţa lucrând în fabrici, localuri sau alte locuri de muncă fantomă unde te prefaci că esti om mare şi responsabil şi încerci să te ridici la nivelul celorlalţi mai "experimentaţi"?

Poţi ajunge foarte bun în ceea ce faci sau îţi poţi descoperii vocaţia în câteva luni de muncă, dar trebuie să fi sigur că merită efortul şi sacrificiul pentru că tinereţea nu vei reuşi să o recuperezi niciodată. Când mă gândeam să renunţ la munca de reporter, o colegă din presă mi-a spus că postul unde lucrez va pierde un om de bază. M-am simţit foarte bine, ştiind că în 6 luni am ajuns să fiu un om de bază al unei televiziuni, în contextul în care alţii nu au reuşit acest lucru nici în 1-2 ani.

Dar oare merită să ne petrecem timpul liber într-un birou, făcând lucruri "de oameni mari" când încă noi suntem nişte copii? Poate că ar trebui să ne comportăm ca atare, să profităm că încă ne mai putem preface că nu întelegem şi nu ştim ce se întâmplă în jurul nostru, şi totul e spre bine, pentru că prostul nu suferă niciodata, nu-şi pune întrebări, nu îl frământă nimic. Toţi copiii sunt nişte proşti, în sensul bun al cuvântului, şi ar trebui să rămână aşa cât mai mult timp posibil.

Din păcate societatea actuală ne împinge să ne maturizăm înainte de vreme, pentru a ne putea confrunta mai bine şi a fi mai pregatiţi în lupta cu viaţa. Şi totuşi, oare ce e mai bine? Să fi prost sau deştept?

Întrebarea vă aparţine...

Oportunităţi

Oportunităţile nu apar decât atunci când ţi le creezi singur. La fel ca talentul, inspiraţia sau voinţa, oportunităţile sunt căile spre succes pe care le deţine omul în orice moment al vieţii sale. Cheia acestor căi este să ştii cum şi când să deschizi aceste uşi pentru a reuşi din plin să profiţi de avantajele oferite de diferitele circumstanţe în care eşti pus de-a lungul existenţei.

Un înţelept spunea odată că "unele împrejurări sau persoane te pot împiedica temporar. Tu eşti singurul care îţi poţi pune piedici definitiv", şi aş adăuga eu, care poţi alege să porţi ochelari de cal întreaga ta viaţă. Toate eşecurile pe care le întâmpini în viaţă îţi pregătesc un succes. Fiecare lucru pe care îl pierzi e de fapt câştigarea altuia. Nimic nu se pierde, ci totul este înlocuit.

Vedem în lumea noastră persoane care îşi schimbă definitiv parcursul vieţii pentru faptul că acceptă o oportunitate, că nu se lasă bătuţi şi au încredere în ei înşişi. Aşa trebuie să fim cu toţii, să credem cu dârzenie că suntem nişte învingători şi că nimic nu poate fi prea greu de realizat. Doar aşa vom putea să ne dăm seama care sunt oportunităţile care ne apar în drum şi cum putem profita la maxim de acestea.

Oportunitatea este o minune oferită pe gratis. Nu o refuza, pentru că a doua oară se va arăta în faţa altcuiva!

Nu suntem noi de vina. Vina e a voastra!

Toată ţara vorbeşte, bârfeşte şi comentează subiectul lunii: autonomia Ţinutului Secuiesc. Ei dau vina pe noi, noi pe ei, ei ne bat la cap, noi răspundem la fel, e un gen de preludiu al electoralelor din toamnă. Ca şi cum maghiarii ar spune: voturile noastre nu sunt pe gratis, dar anul ăsta sunt la promoţie, vă costă de maxim 6 ori mai mult.

Faptul că ceea ce se întâmplă în ţara noastră e scandalos şi uneori de neimaginat nu ne mai miră. Asta credeam şi eu până a izbucnit scandalul ungurilor. Din pură întâmplare, şi fără nici o legatură cu prezidenţialele din toamnă, populaţia maghiară a judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş s-a trezit că vrea autonomie. Cred că nu mai suntem în urmă cu 50-100 de ani când într-adevar oamenii luptau pentru identitate naţională, autonomie şi independenţă. Acum ne-am reunit din nou, suntem cu toţii europeni, suntem o mare familie unită...dar, normal că avem şi fraţi mai răzvrătiţi care n-au fost bătuţi bine de mici.

"Dacă nu le place la noi să meargă la ei în ţară, unde au autonomie", mi-a răspuns un bătrânel trecut prin poveştile româno-maghiare de altădată. "Noi suntem români, şi aşa vom rămâne până vom muri, un stat unitar şi indivizibil, prin Constituţie", a adaugat el. Faptul că maghiarii din aceste 3 judeţe dau vina pe conducerea statului pentru infrastructura deficitară, situaţia financiară precară şi slaba dezvoltare a regiunii este doar o metodă de a slabi credibilitatea celor de la putere în favoarea opoziţiei, acum, în preajma alegerilor. Acum opoziţia va veni şi va promite locuitorilor din Mureş, Harghita şi Covasna că vor transforma regiunea în cea mai înfloritoare zonă a ţării numai pentru a le obţine voturile. Aşa e legea nescrisă de pe la noi.

În fapt,tot scandalul e un joc politic, motiv pentru care statul ungar nu a transpirat prea mult pentru a-şi susţine cetăţenii de peste graniţă, ştiind deja faptul că această manevră electorală se va finaliza de îndată ce partidul care trebuie va primii voturile necesare. Dar cum cei care trebuie să pună botul la lucruri de genul ăsta vor pune botul, nu se va putea face nimic pentru a contramanda acţiunile de acest gen.

În fine, să facă ce-or vrea, pe noi nu ne afectează mai mult decât de obicei. Am devenit deja imuni la setea lor nesimţită.

Dincolo de Planeta Albastră

Primul român care a ajuns în spaţiu a venit miercuri la Bistriţa. Dumitru Dorin Prunariu a avut o zi plină în oraşul nostru, participând la conferinţe de presă, vernisaje şi, desigur, la mult aşteptata conferinţă "Departe de Planeta Albastră". Am avut ocazia să vorbesc cu el, să schimb idei şi păreri, să îl cunosc mai îndeaproape. Şi mi-am dat seama că oamenii importanţi ai ţării şi ai lumii nu sunt cei care ne conduc şi care hotărăsc destinele unei generaţii, ci sunt acei oameni care schimbă cursul omenirii pentru totdeauna.

Un astfel de om este şi Dumitru Prunariu - Dorin, cum îi spun prietenii. Am învăţat despre el la şcoala, şi nu mi-am imaginat niciodată că voi sta faţă în faţă cu el, ca îi voi lua un interviu, şi mai mult, că va fi atât de deschis, sociabil şi prietenos.

Pentru prima dată la o conferinţă de presă nu am simţit acea atmosferă grea, acea discuţie interminabil de plicticoasă între presă şi oficialităţi. Atât eu cât şi colegii mei am simţit ca şi cum un prieten vechi de-al nostru a venit în vizită şi ne povestea cum a fost călătoria.

Cât despre zborul propriu-zis, Dumitru Prunariu a spus că a fost un vis împlinit, însă un vis pentru care a tras din greu ani de zile. În momentul în care s-a văzut pe fotoliul navetei spaţiale Soliuz-6, şi a atiut că de aici nu mai este cale de întoarcere, a fost chiar mai fericit pentru că ştia ca era la o numărătoare inversă distanţa de a-şi îndeplini visul din copilărie. Şi aşa a şi fost. Lăsând la o parte aplicaţiile şi munca pe care a desfăşurat-o în spaţiu, ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost imaginea "Planetei Albastre" de dincolo de cer. Dorin a mai declarat că această experienţă i-a schimbat viaţa total, i-a deschis sufletul şi mintea spre noi orizonturi, l-a ajutat să perceapă şi să înţeleagă mai bine şi mai mult din ceea ce se întamplă în jurul lui, iar după întoarcerea de pe orbită singurul lucru care l-a frământat era de ce nu poate să recreeze acele momente şi acele împrejurări şi pe pământ, pentru a le putea trăi din nou.

Pentru mine oamenii care merită cu adevărat să fie numiţi eroi nu sunt aceia care se gândesc la binele lor şi niciodată la al altora, nu sunt nici măcar aceia care fac bine tuturor celor din jur şi dau din ceea ce au celor care nu au. Pentru mine eroii sunt aceia care schimbă destinele a milioane de oameni, care află ceva înaintea tuturor, care luptă pentru a-şi îndeplini propriile vise, pentru ca prin asta să îndeplinească visele tuturor; oamenii care fac ceva pentru ei, şi prin asta ne ajută pe noi toti să evoluăm, generaţii la rând.

Când eram copii...

Când ai petrecut ultima dată câteva momente în faţa unor poze vechi, aproape uitate, gândindu-te la cum au trecut anii şi care dintre visele copilăriei ai reuşit să le îndeplineşti? De câte ori ţi-ai amintit de prima zi de şcoala, de prima vacanţa fără părinţi, de timiditatea începutului sau de ursuleţul preferat cu care dormeai în fiecare noapte?

Nu râde, pentru că aceste amintiri sunt cele mai preţioase pe care le vei pastra cu tine. Când le vei povesti copiilor tăi că părinţii nu te lăsau sa faci tot ce vrei, apoi îţi vei da seama că şi tu faci la fel la rândul tău. Când vei deveni şi tu un "om mare" şi vei dori cu orice preţ să nu mai araţi penibil când te strâmbi, te prosteşti sau faci alte lucruri "de copii mici".

Ai ajuns deja la o vârsta când întelegi cum merg lucrurile, deşi nu ţi-ai dori, când ai responsabilităţi, deşi te prefaci că ai rămas tot la sânul mamei. Te bucuri de anii de liceu şi beţiile din facultate...dar parcă tot mai bine era atunci când nu ştiai nimic şi te jucai singur ore întregi fără să te plictiseşti.

Aşa că data viitoare când vei vedea un copil jucându-se gândeşte-te că aşa erai şi tu, şi mai gândeşte-te că nu vei putea niciodată să mai fi la fel. Apoi să-mi spui cum te simţi...

Doi bistriţeni la ONU

Bianca Sârbu şi Adrian Solcan sunt cei doi tineri delegaţi ai României în cadrul Naţiunilor Unite. Aceştia au câştigat o competiţie la nivel naţional axată pe politici de tineret, şi implicare în acţiuni de voluntariat alături de tineri.

Bianca Sârbu este din Năsăud, şi va împlini în curând 25 de ani. Acest mandat de tânăr diplomat ONU îi oferă şansa de a se afirma la un nivel mai înalt şi de a încerca să găsească cele mai fiabile soluţii pentru problemele sistemului educaţional din România.

În ceea ce îl priveşte pe Adrian Solcan, pe care cu toţii îl cunoaştem în postura de primar al tinerilor, omul care a crescut alături de tinerii din comunitatea noastra şi care este decis să lupte pentru ei, în primul rând pentru a le oferi un viitor mai plin de posibilităţi dar şi pentru a se face cunoscut în lume, având ocazia, prin munca sa să schimbe destine, inclusiv pe al lui. Adrian va fi întotdeauna omul la care apelezi când ai nevoie de cineva care vorbeşte frumos şi cu substrat, cineva informat până în cele mai mici delatii în legătură cu problemele tinerilor şi proiectele adresate lor, un om pe care te bazezi atunci când nimeni nu te ajută.

Dacă ai şi tu propuneri, sugestii sau critici referitoare la munca celor doi, sau pur şi simplu doreşti să aflii mai multe despre negocierile pe care Bianca şi Adrian le vor desfăşura în lunile octombrie, respectiv februarie la ONU, poţi intra pe http://adriansolcan.blogspot.com .

Eu am încredere atât în Bianca cât şi în Adi, şi sunt sigură că vor face o treabă bună la ONU, pentru că au conştientizat importanţa muncii lor, dar şi puterea care le-a fost încredinţată odată cu acest mandat.

Mult succes!

În sfârşit răsplătiţi

Oamenii care duc renumele judeţului la nivel naţional şi chiar dincolo de hotare prin munca lor nu vor putea fi niciodată destul de apreciaţi şi răsplătiţi. Cu toate acestea, autoritaţile locale ar trebui să ia masuri pentru a încuraja activitaţile de acest gen printr-o răsplată cel puţin verbală, dacă mai mult nu este posibil.

Dar, spre uimirea mea, în perioada de criză în care nu se găsesc bani pentru hârtia igienică, însă se cumpără icre negre şi sushi,... tot în acea perioada în care învăţământul şi justiţia sunt la pământ, dar politica triumfă din scaune regale,... şi în aceiaşi perioadă de criză în care nu se găsesc bani de salarii, oamenii încep să îşi piardă slujbele, dar începe brusc să ne preocupe cultura şi construim monumente la colţuri de stradă;... da, în aceste timpuri Consiliul Judeţean a găsit finanţare pentru a oferi olimpicilor bistriţeni abonamente pe perioadă de un an bazele sportive din municipiu. În acest sens luni, în data de 7 septembrie, la ora 11, olimpicii se vor întâlni în şcoli pentru a decide unde vor să îşi petreacă timpul liber în următorul an.

Bravo domnilor consilieri. Toată stima. V-aţi spălat pe mâini după toate investiţiile nejustificate şi banii aruncaţi pe fereastră, după toate scandalurile politice şi de interese, aţi ales să faceţi ceva pentru tineri, pentru viitorul vostru. Jos pălăria!

Trăim în Bistriţa, şi asta ne face să râdem în fiecare zi...

Politică, învăţământ, gunoaie, scandal, promisiuni şi cafenele. Cam cu asta ne întâlnim noi în fiecare zi în iubitul nostru oraş. Cine se mai gândeşte la ceea ce înseamnă cu adevarat Bistriţa pentru noi? Sau la ce semnificaţie şi ce istorie are acest oraş? Nimeni! Toţi sunt ocupaţi cu criza!

Ce înseamnă acum Bistriţa pentru noi? E doar un loc unde ne trăim viaţa, unde mergem la muncă, ne facem prieteni...şi duşmani, facem război...şi uneori dragoste, suntem fericiţi...dar de cele mai multe ori dezamagiţi. Un loc unde nu avem niciodată destui bani, destui prieteni, destule modalităţi de a ne satisface toate plăcerile. Un oraş cu mult prea puţine posibilităţi pentru toate ideile noastre, un oraş în care toţi suntem politicieni(şi prin asta vreau să spun intelectuali) şi nimeni nu e muncitor de rând.

Am uitat de povestea celor 7 cetăţi, de Turnul Dogarilor, de Casa Argintarului, pe scurt de tot ceea ce ne identifică şi ne deosebeşte, în schimb avem 20 de cafenele, 10 casino-uri şi 5 cluburi unde ne petrecem mai mult timp decât acasă. Această lipsă de interes pentru identitate şi indiferenţa faţă de adevarata valoare este cea care ne aruncă direct în criză, însă nu în cea economică, ci într-o criză a populaţiei însetată de nou şi schimbare.

După ce biserica a ars, am ştiut toţi să ne îndreptăm privirile spre ea, simbolul oraşului, însă până atunci parcă nici nu era acolo, sau era deja ceva prea comun pentru a mai primi atenţia noastră. Oare nu ne-a fost de ajuns? Nu ne-a fost învăţătură de minte? Vor trebui să ardă toate clădirile istorice din oraş pentru ca noi să le acordăm puţină atenţie?

O cafea nu strică niciodată, o ieşire în club cu prietenii nici atât, dar ar trebui în viaţa noatră mult prea aglomerată să găsim câte un moment în care să dovedim "pe bune" că merităm să fim numiţi BISTRIŢENI, locuitori ai oraşului Bistritz.

Din iubire pentru muzică

Am auzit multe persoane care spuneau că rockul este muzica tineretului dar mi-a venit greu să cred. Însă văd că din ce în ce mai mulţi tineri aleg să îşi formeze trupe de rock şi chiar încearcă să lupte pentru ca acest gen de muzică să fie mai apreciat de oamenii de cultură din Bistriţa.

De curând am cunoscut o trupă nouă de pop rock. O trupă încă timidă, la început, însă care promite mult. Aceştia se numesc pe scurt Analogue, adică Olimpia Guzu(voce), Ionuţ Lăpuşte(voce), Adrian Croitor(clape), Marius Mureşan(chitară armonică), Tudor Sîngeorzan(chitară solo), Andrei Şorobetea(chitară bass) şi Tică Ilieşiu(tobe). Prima melodie înregistrată de ei este "No one like you", singura de altfel semnată de cei 7 membrii.

Până acum s-au facut auziţi pe unde au putut, în Sângeorz-Băi şi Maieru, zonă din care provin membrii trupei, însă pe viitor speră să ajungă şi la Bistriţa cu muzica lor. Aceştia şi-au propus ca anul viitor să urce pe scena Zilelor Municipiului Bistriţa, însă până atunci mai au mult de lucru la consolidarea formaţiei. Sunt tineri, plini de energie şi resurse, şi vor reuşi întocmai să îşi ducă la îndeplinire obiectivele.

Chiar dacă peste 2 săptămâni începe şcoala şi repetiţiile nu vor mai putea fi atât de dese ca în vacanţă, membrii trupei nu se vor da bătuţi pentru că le place ceea ce fac şi sunt hotărâţi să ajungă departe. "Vom face repetiţii în week-endu-uri şi vacanţe, şi de fiecare dată când vom avea puţin timp la dispoziţie. Va fi puţin mai greu odată cu începerea şcolii însă ne vom descurca", au declarat aceştia.

Eu le urez mult succes şi sunt sigură că vor reuşi să facă tot ce îşi propun. Ceea ce trebuie să ştie este că ei sunt singurii care pot face lucrurile să meargă, iar ambiţia şi placerea pentru muzică trebuie să primeze în orice decizie vor avea de luat.

Mult succes în continuare!

2013 pentru Biserica Evanghelica?

Termenul limită de finalizare a lucrărilor de reabilitare în cazul Bisericii Evanghelice este din ce în ce mai incert. Dacă până acum promisiunea era pentru anul 2013, în prezent datele problemei s-au schimbat. Este posibil să avem de aşteptat mai mult până când vom avea o biserică rastaurată; asta din cauza prezidenţialelor din iarnă.

Primarul Ovidiu Creţu susţine că avem nevoie de bani de la Guvern pentru Biserica Evanghelică, iar rezultatul alegerilor din iarnă ne va oferi răspunsul cu privire la termenul de finalizare a lucrărilor. În cazul în care vom avea un prim-ministru PSD, putem spera la fonduri pentru a ne păstra deadline-ul 2013, pentru că Bistriţa este singurul municipiu din Ardeal condus de un primar social-democrat, astfel că Bucureştiul ne va susţine finaciar. În caz contrar, va trebui să decalam lucrările până vom face rost de fonduri, este de părere Creţu.

Desigur că acum toata lumea va sări la gâtul primarului întrebându-l unde s-au dus toţi acei bani strânşi pentru Biserică. Este adevarat că s-au strâns sume mari pentru aceste lucrări însă nu suficiente pentru a acoperi toate costurile. Până în prezent s-au facut lucrări importante pentru care au fost cheltuite sume semnificative, însă mai este mult de lucru până când biserica va arăta aşa cum ne dorim cu toţii, iar pentru asta este nevoie de bani.

Pentru moment nu ne rămâne decât să aşteptăm rezultatul alegerilor pentru a ne putea face o idee despre cum se vor desfăşura lucrările de reabilitare în urmatorii ani şi când ne vom putea bucura din nou privind simbolul oraşului nostru: Biserica Evanghelică.

Roşu, galben, portocaliu

Nu e noul trend al sezonului aşa cum probabil vă imaginaţi, ci este ceea ce se întâmplă în iubita noastră Bistriţă. Aici viaţa politică a pus stăpânire aproape în totalitate pe viaţa privată motiv pentru care a avea o relaţie de prietenie cu diferite persoane care fac parte din partide diferite este un lucru inadmisibil. Asta în cazul unui cetăţean simplu, ca să nu mai vorbim de membrii partidelor care ar fi priviţi ca adevăraţi trădători daca ar ieşi la o cafea cu un "duşman" din opoziţie.

Din păcate pentru cei care cred că politica stăpâneşte totul, vă informez că există şi prietenii între membrii sau simpatizanţii PSD, PDL si PNL; şi asta nu e deloc un lucru rău. Este pur şi simplu o dovadă de maturitate şi de profesionalism din partea unor oameni politici.

Cu toate acestea mentalitatea "de pe la noi" priveşte ca suspectă orice astfel de legătură şi încearcă să o plaseze în mijlocul unor interese sau conflicte. Ceea ce nu putem noi întelege încă este că o prietenie poate să depăşească bariera idologiei politice şi se poate baza pe alte puncte comune, lăsând "profesia" la o parte.

Dar se pare că egoismul politic şi mentalitatea depăşită nu ne lasă să vedem dincolo de roşu, galben sau portocaliu. Până când vom întelege că relaţiile interumane nu sunt bazate în mod primordial şi obligatoriu pe valenţele politice, fiecare dintre noi va pierde cel puţin un prieten din cauza unor grupări de faţadă, care reprezintă, în fond, acelaşi lucru gândit de minţi diferite.

Scoateţi armele, a început campania!

Poate v-aţi întrebat vreodată cum se face că oameni de care nimeni nu a mai auzit niciodată ajung în cele mai înalte funcţii de la conducerea judeţului. Răspunsul? Pentru că fac parte din partidul X şi pentru că sunt marionetele perfecte care sa ducă la îndeplinire toate ordinele şefului. Asta până când totul devine prea bătător la ochi (moment păstrat de obicei pentru perioada campaniilor electorale) atunci când membrii partidelor încep să îşi scoată ochii unii altora pentru "încălcarea legii".

Cazul îl întalnim şi la Bistriţa, unde micile şicane politice încep să ia amploare. Ameninţări cu demiteri din funcţie, acuzaţii cu privire la direcţionarea resurselor financiare ale judeţului spre firme private în urma unor licitaţii aranjate în prealabil şi degradarea accentuată a relaţiilor de comunicare în interesul comunităţii din cadrul consiliilor sunt doar semnalele de alarmă că începe campania electorală.

Unitaţile de învăţământ şi unităţile sanitare par a fi candidatele perfecte la postul de "probleme la care doar noi avem soluţii". Abia aştept începerea anului şcolar, şi nu pentru a-mi revedea colegii şi profesorii, ci pentru a vedea cine pe cine va lovi atunci când jumatate din şcoli nu vor primi aviz sanitar de funcţionare sau când nimeni nu va mai avea bani să finalizeze lucrările de reabilitare începute în această vară.

Am tăiat panglica

Niciodată o parere în plus nu va fi de prisos. Asta am învăţat eu în cele 7 luni în care am lucrat în presa locală. Am învăţat că oricât de neinformat ai fi într-un domeniu, vei fi în stare întotdeauna să îţi expimi o părere, mai mult sau mai puţin pertinentă, iar indiferent de ceea ce scoţi pe gură vei fi criticat, bârfit şi apreciat deopotrivă.

Mulţi şi-au creat falsa impresie că presa este cea care controlează totul, pentru simplul fapt că ar reprezenta filtrul dintre oamenii care vorbesc şi cei care ascultă, oferindu-i-se astfel puterea completă de discernământ cu privire la ce trebuie şi ce nu trebuie să se afle. În realitate presa este doar o "întreţinută" - ca să folosesc un cuvânt blând - a cărei supravieţuire depinde de oamenii pe care azi îi bagă în pământ şi mâine îi ridică în slăvi. Presa este veşnica îndrăgostită de noutate, cea care învaţă repede din greşeli şi uită şi mai repede trecutul, cea care întinereşte odată cu vârsta.

Acesta este un blog din ale cărui rânduri veţi putea cunoaşte un prieten în spatele cuvintelor şi care va răspunde unor întrebări la care poate nici nu vreţi răspuns. Acest blog este o provocare pentru mine, deoarece îmi propun să fac altceva decât să discut politica sau istoria Romaniei privită de la vârsta de 17 ani; îmi propun să vă prezint spectacolul din spatele scenei viu colorate pe care o numim în mod inexpresiv Bistriţa.