Totalul afișărilor de pagină

joi, 25 august 2011

CSM - liant intre institutiile statului


Ȋn urma Raportului anual al Comisiei Europene, președintele CSM, judecӑtorul Nicolae – Horațius Dumbravӑ, a afirmat, ȋn cadrul unei conferințe de presӑ desfӑșuratӑ la Tribunalul Sibiu ȋn data de 20 iulie, cӑ dorește ca instituția pe care o conduce sӑ ȋși asume rolul de liant ȋntre instituțiile statului ȋn perspectiva unei mai bune derulӑri a Mecanismului de cooperare și verificare ȋn ceea ce privește reforma ȋn domeniul juridic. Obiectivul Mecanismului de cooperare și verificare (MCV), creat odată cu aderarea României la UE, este „de a contribui la instituirea unui sistem judiciar și administrativ imparțial, independent și eficace, dotat cu mijloace suficiente, între altele, de combatere a corupției.”
        Raportul anual al Comisiei Europene reflectӑ, așa cum declarӑ și președintele CSM, progresele semnificative pe care Romȃnia le-a realizat fațӑ de aceeași perioadӑ a anului trecut. Cu toate acestea, se observӑ o lipsӑ de cooperare și dialog ȋntre instituțiile statului, fapt care duce, implicit, la ȋngreunarea rezolvӑrii problemelor de interes național și la imposibilitatea aplicӑrii eficiente a unor mӑsuri care sӑ vizeze mai mult decȃt spectrul unei singure instituții.
        Astfel, ȋn domeniul juridic, președintele CSM, Nicolae – Horațius Dumbravӑ, este de parere cӑ trebuie ca și ȋn plan intern, ȋn cadrul instituțiilor statului sӑ existe un mecanism de cooperare și verificare care sӑ nu depindӑ de proiectul european, de succesiunile politice sau de altӑ naturӑ, ci sӑ funcționeze pentru a asigura un dialog permanent, deschis și eficient ȋntre instituțiile publice. Judecӑtorul se aratӑ deschis spre a asigura aceastӑ mediere cu ajutorul instituției pe care o conduce, astfel, Consiliul Superior al Magistraturii devenind un liant ȋntre toate instituțiile care au legӑturӑ cu domeniul juridic pentru a maximiza efectele activitӑților și proiectelor ȋn domeniul reformei juridice atȃt pe termen scurt cȃt și pe termen lung.
        Ȋn prezentul raport, Comisia Europeanӑ propune crearea unui grup de monitorizare a progreselor ȋn reforma justiției, fapt care ar ajuta la perpetuarea ideilor implementate prin mecanismul de cooperare și verificare dupa ce acesta nu va mai fi operațional. Nicolae Dumbravӑ susține aceastӑ idee și declarӑ cӑ „România trebuie să-şi creeze propriul mecanism intern de cooperare şi verificare între autorităţile statului responsabile de reforma în justiţie, inclusiv prin adoptarea unei strategii care să conţină termene, responsabili, indicatori cheie de performanţă, cu implicarea şi a componentelor sistemului de justiţie (instanţe, parchete, avocaţi, notari, executori judecătoreşti), precum şi a societăţii civile.”
        Președintele CSM mai precizeazӑ faptul cӑ aceastӑ lipsӑ de dialog ȋntre instituțiile statului nu face decȃt sӑ creeze nesiguranțӑ și neȋncredere ȋn rȃndul cetӑțenilor, deoarece acest „individualism” al instituțiilor conduce indubitabil la dispute, la acțiuni pe cont propriu, neprielnice unei modernizӑri juridice ȋn sensul exprimat de Comisia Europeanӑ și dorit de cetӑțeni.
        O altӑ problemӑ interesantӑ prezentatӑ ȋn raport și adusӑ ȋn discuție de judecӑtorul Nicolae Dumbravӑ este cea legatӑ de implementarea noilor coduri ȋn legislația romȃnӑ. Aceste noi modificӑri ale legislației actuale impun o pregӑtire suplimentarӑ și unitarӑ a magistraților, dar și a cetӑțenilor care trebuie sӑ fie informați ȋn legӑturӑ cu noile modificӑri. Acest lucru nu este posibil, ȋn opinia Comisiei Europene și a președintelui CSM, decȃt printr-o colaborare fructuoasӑ ȋntre instituțiile statului prin care acestea sӑ gӑseascӑ cele mai bune metode de a aduce ȋn fața magistraților și a cetӑțenilor cele patru noi coduri.
        Comisia Europeanӑ analizeazӑ ca pozitivӑ propunerea Consiliului Superior al Magistraturii și așteaptӑ ca eforturile și demersurile acestei instituții sӑ se concretizeze ȋntr-un proiect palpabil care sӑ fie implementat cu succes, pentru ȋndeplinirea scopului reformei ȋn justiție: ȋnlӑturarea corupției și asigurarea cooperӑrii și verificӑrii ȋntre instituțiile statului.

duminică, 24 iulie 2011

Surprize, surprize

In ultimele saptamani viata mea s-a transformat intr-un fel de "Surprize, surprize" doar ca fara Andreea Marin (slava Domnului). De cand m-am "repatriat" in micul burg am regasit tot felul de "vechi prieteni" care mai de care mai schimbati. Si in fiecare zi am aflat cate ceva care ma uimea, dar am trecut peste in speranta ca "mi se pare mie si de fapt nu e chiar asa grava situatia". Dar incepand de azi nu se mai poate. Prea multe povesti, prea multe barfe, prea multe laude mincinoase, prea multa prefacatorie. 

Stiam de mica faptul ca lauda de sine nu miroase a bine dar acum am aflat ca expresia e depasita. Unii au inceput sa se laude cu ceea ce nu au. Daca ai incercat sa obtii ceva si nu ai reusit si un oras intreg stie asta, nu ii minti pe toti incercand sa le spui ca "ai castigat". Nu vei ramane decat cu senzatia acuta de penibil. Asa ca nu te lauda cu ceea ce nu ai avut niciodata sau ai pierdut prea repede. Stiu ca e mai bine sa te lauzi cu ceva bun ce nu mai ai decat cu ceva sticat ce ai acum, dar, cu toate astea, minciuna are picioare scurte. 

Am ajuns in sfarsit la stadiul in care oricine poate sa spuna orice despre mine si nu ma mai afecteaza nici in ........ cot! Am ajuns la alt nivel ca sa mai plec urechea la barfele babelor si mosilor de pe ulita. Multa inspiratie pe viitor! (si pentru aceia - muuulti - care vor spune inca o data ca "am fitze", le raspund cu aceiasi tacere neinteresata).

Cristian Florian - perfectul prefect

De cativa ani incoace de cand dl. Cristian Florian ocupa functia de prefect al judetului Bistrita-Nasaud ziarele de scandal si gurile rele din presa si nu numai, nu au odihna incercand sa discrediteze imaginea acestuia. Motivul? Doar ei il stiu.

Nu cred ca este saptamana in care sa nu se scrie ceva despre masina prefectului, banii prefectului, hainele prefectului, aspectul fizic al prefectului, afacerile prefectului, cafeaua prefectului, orice in afara de meritele profesionale reale ale prefectului. Cred ca daca ma interesez bine voi afla si daca poarta boxeri marca Catalin Botezatu sau doar niste "ieftinituri" bistritene. 

Ca e tanar vedem cu totii, ca se imbraca bine de asemenea, ca are o masina frumoasa (si scumpa) e la fel de evident, ca se ingrijeste e foarte normal, ca isi bea cafeaua in TIMPUL LIBER la localurile din oras nu neaga nimeni. Dar nu inteleg unde e scandalul din toate aceste lucruri, unde sunt lucrurile demne de dispret, demne de a fi din nou si din nou izbite de ochii nostri. 

Personal il admir pe Cristian Florian pentru faptul ca a stiut sa fie intotdeauna un diplomat la locul de munca. Nu l-am auzit niciodata aruncand cu insulte in stanga si dreapta, facand comentarii picante de dragul jurnalistilor sau chicotind pe sub birouri si pe dupa usi inchise. Iar programul lui in timpul liber il priveste 100%. Multi spun ca e dezonorant pentru un prefect sa iasa in cluburi, sa bea cafele pe terasele din oras, sa-si conduca masina prin oras sau mai stiu eu ce. Sunteti absurzi!!! Daca il vedeam mort de beat intr-un bar sau in fiecare zi la cafea de la 9 la 15 era alta treaba.

Parerea mea e ca nu prea aveti mare lucru ce sa-i reprosati la nivel profesional asa ca va aruncati rebufnirile persoanle asupra lui din ciuda/invidie sau alte asemenea. Chiar eu am spus intr-un articol anterior ca actualul prefect, Cristian Florian, nu are sanse la Primaria Bistrita. Si imi mentin opinia. Chiar daca "l-am laudat" acum ,ceea ce sunt sigura ca se va interpreta in fel si chip la fel cum s-a mai intamplat de multe ori cu alte lucruri, Cristian Florian nu are puterea de a convinge un electorat. El este mai degraba genul care tace si face, in sensul ca nu se lauda cu reusitele lui, ci le face si trece la urmatoarele. Toata stima mea! Pentru diplomatie, tact, respect si seriozitate!

Tehnici de marketing garantate sau descoperiri stiintifice uluitoare?

De cateva zile aud la jurnale stiri despre cum "cercetatorii" au descoperit ca in majoritatea aparatelor electrocasnice se gaseste un procent mult prea mare de metale grele care sunt extrem de daunatoare sanatatii noastre. Recomandarea "specialistilor" este de a inlocui vechile aparate cu unele noi, mai performante, care sa contina mai putine metale grele, de preferabil chiar cu cele de ultima generatie, care sunt deja in conformitate cu noile reglementari europene care nu permit un procentaj mai mare de 1% de metale grele in compozitia aparatelor electrocasnice. 

Interviuri luate de la patronii magazinelor si firmelor de electrocasnice spun ca in proportie de 80-90% sunt deja in conformitate cu noile dispozitii europene si au pus la indemana clientilor aparate de uz casnic care sa corespunda cerintelor. De asemenea, acestia declara, ca in cateva luni vor reusi sa epuizeze intreg stocul de aparatura neconforma noilor standarde pentru a fi "cu acte inregula".

Intrebarea mea inevitabila este "cum au reusit ei ca imediat ce aceasta reglementare a fost introdusa de organele europene sa se conformeze noilor standarde?". Dupa logica mea umila asta ar presupune o oarecare perioada de timp pentru ca fabricile sa isi schimbe metoda de producere a aparatelor, trebuie gandite poate alte mecanisme, alte parti componente pentru a fi inlaturate cantitatile daunatoare de metale grele. Ori ei la cateva zile de la aplicarea prevederilor europene spun ca se afla in legalitate din acest punct de vedere in proportie de 80-90%. Mie mi se pare cel putin ciudat. Si am si o explicatie proprie. In contextul crizei, cel mai mult se simte lipsa banilor in aceste domenii, ale aparatelor electrocasnice pe care oamenii incep sa nu le mai cumpere in nestire, ci doar in situatia in care le sunt indispensabile. Comerciantii, aflati in fata faptului implinit si neavand o solutie la problema mereu agravanta au gasit acest siretlic pentru a-si putea asigura vanzarile si mentinerea pe piata. Desteapta miscare, trebuie sa recunosc!

marți, 12 iulie 2011

Autocunoastere

"Nu iti dai seama cine esti cu adevarat decat atunci cand stai singur." Cuvintele astea m-au pus pe ganduri intr-o seara de barfa cu niste prietene. Pana atunci nu m-am gandit niciodata cat m-a schimbat experienta capitalei in primul meu an de facultate. Dar apoi, analizand unele lucruri mi-am dat seama ca e adevarat; nu poti stii niciodata care iti sunt limitele pana nu esti pus in situatia de a le delimita singur. Atunci cand locuiesti independent de parinti sau persoane care sa isi asume raspunderea faptelor tale poti sa te cunosti cu adevarat, poti sa afli cat de departe poti sa mergi (spre bine si spre rau), poti sa inveti cum sa depasesti momente, cum sa legi relatii, cum sa te integrezi. Si eu am invatat toate astea cel mai bine din octombrie pana acum. Am fost pusa de ulte ori in situatii nu tocmai placute, nevoita sa iau anumite decizii care nu ai fost usoare dar tocmai faptul ca am reusit sa ma cunosc pe mine insami mi-a dat puterea sa trec peste toate si sa imi pastrez principiile, limitele, conceptiile .... pe cat posibil.

Toti avem nevoie de o astfel de experienta in viata pentru a reusi sa crestem, pentru a trece mai departe. Altfel ramanem la stadiul de "copii cuiva" neajutorati si fara aparare in fata vietii.

Facultatile din Bucuresti --> "Fitze"

Odata cu sosirea mea acasa surprizele nu au incetat sa apara. Tot felul de personaje regasite, mai mult sau mai putin schimbate cu care am avut deosebita placere sa reiau legatura.Nu dau mai multe detalii despre unele pentru a nu le demasca identitatea dar nu ma pot abtine sa povestesc o intamplare absolut incredibila! Care, culmea, s-a intamplat de 2 ori in 2 saptamani. Din multele persone cu care m-am intalnit de cand am ajuns acasa, doua m-am lasat cu gura cascata. Si nu va ganditi ca ar fi din cauza inteligentei debordante de care au dat dovada. Cele doua "personaje" si-au facut asa de capul lor o idee cam despre ce e vorba cu facultatile astea din Bucuresti. Si intrebarea magnifica nu a incetat sa apara: "Tu de ce ai mers la facultate la bucuresti? De fite, asa-i?" Sincer....la cat de socata am fost nici nu am stiut ce sa raspund la o asemenea intrebare... dar realizand ca nu am cu cine sa stau de vorba am rambit si am mers mai departe, nu avea rost sa ma apuc cu teorii si opinii proprii despre INM, oportunitati, viata sociala/politica/juridica a capitalei, in comparatie cu Clujul. 

Deci, stimate persoane care va faceti atatea griji despre viitorul meu si care va intrebati zi si noapte cum am ajuns eu acolo, de ce, si pentru ce....nu va mai bateti capul daca nu reusiti sa intelegeti niste notiuni de principiu... nu are rost. Restul nu au nevoie sa ma intrebe de ce am mers acolo pentru ca inteleg singuri, iar pentru ceilalti nu ma obosesc sa explic.

Punct.

miercuri, 22 iunie 2011

Candidatura lui O. Cretu - intre tarani si intelectuali

Dupa mult timp in care am fost rupta de realitatile din micul orasel am citit un articol in legatura cu anuntarea oficiala a candidaturii lui Ovidiu Cretu la alegerile din 2012 pentru un nou mandat de primar din partea USL. Cum ma asteptam, dintre zecile de comentarii ale articolului puteai sa le numeri pe degetele de la o mana pe cele in favoarea actualului edil. In rest, reprosuri, nemultumiri, razvratiri, injuraturi si alte cele, prea bine cunoscute. Nu am nici o afinitate politica fata de nici un partid si nici un candidat, mai ales acum ca nu mai am contact zilnic cu evenimentele ce se petrec in Bistrita.

Cele mai multe comentrarii spun ca O. Cretu nu a facut nimic in timpul mandatului sau, motiv pentru care nu ar trebui reales. Ceea ce nu inteleg cei care vorbesc si nu gandesc este faptul ca primarul unui oras, fie el romanesc, european, african, american nu este singurul care decide soarta orasului si nu este cel care poate sa schimbe orice de pe o zi pe alta (nici macar in timpul unui mandat). Acest lucru se intampla pentru simplul motiv ca in tara noastra functioneaza principiul reprezentativitatii poporului, al separatiei puterilor in stat si al pluripartidismului. Din aceasta cauza, in cadrul CONSILIULUI LOCAL sunt alesi DE CATRE CETATENI consilieri care provin din toate partidele care au obtinut un numar minim necesar de voturi. Astfel, in cadrul consiliului local, pe langa primarul ales in mod direct de cetateni exista consilierii locali care sunt membrii ai MAI MULTOR PARTIDE. Dupa cum deja stim, si nu mai e cazul sa detaliem, intre partidele politice din Romania la ora actuala nu prea se poate vorbi de colaborare, intrajutorare si munca in echipa in cadrul unor asemenea organe ale administratiei locale. Astfel ca, se intampla de multe ori ca, in ciuda dorintelor, ideilor, propunerilor, proiectelor primarului ales (facute in campanie sau nu) consilierii locali sa nu fie de acord cu acestea (din motive intemeiate, bazate pe situatia orasului si interesele cetatenilor sau din motive personale, mai obscure). Asadar, in cazul in care un primar doreste sa faca ceva, exista posibilitatea ca unii consilieri locali, membrii ai unor partide "dusmane" sa nu fie niciodata de acord cu acest lucru, adica SA NU VOTEZE PROIECTUL, adica acesta SA NU SE REALIZEZE. Bun, acum ca am clarificat cateva notiuni elementare pentru incepatori sa incercam un exercitiu mai aplicat. 

In timpul ultimei campanii electorale pentru alegerile locale primarul Ovidiu Cretu a promis bistritenilor ca va face tot posibilul pentru ca orasul sa aiba un centru de agrement la nivel european (Wonderland) - aceasta a fost As-ul din maneca actualului primar, unii spun ca acesta ar fi fost motivul pentru care a castigat alegerile la acea data. Proiectul, desi nu are pana la acest moment o finalizare palapabila, s-au facut demersuri in acest sens. Carcotasii trebuie sa inteleaga ca un astfel de proiect nu poate fi demarat din prima saptamana dupa ce O. Cretu a primit fotoliul, si nici nu poate fi realizat in timpul unui mandat. In ultimii trei ani s-au facut studii, licitatii, documentatie, informari cu privire la tot ce presupune acest proiect, si probabil intr-un viitor el va lua forma (sub mandatul actualului primar sau al altuia). Totusi, in perioada martie-octombrie 2009 personal am avut ocazia sa particip la cateva sedinte ale consiliului local si sa vad cum fara argumente solide (uneori fara argumente de nici un fel) consilierii locali nu votau anumite hotarari in legatura cu acest proiect, hotarari esentiale pentru inceperea lucrarilor sau accelerarea demersurilor in vederea inceperii lucrarilor. E lesne de inteles si de ce consilierii locali nu doresc cu toata inima realizarea acestui proiect: e un proiect al unui primar PSD care daca se va infaptui ii va asigura cel putin inca un mandat; pe langa asta, va mari credibilitatea lui ca persoana si a partidului din care face parte, drept urmare acesta va urca in sondaje la nivel local, si chiar national. Si nici un partid "concurent" nu isi doreste asta, indiferent de dorinta cetatenilor sau a primarului.

Ca sa le ofer un raspuns indirect si celor care sustin sus si tare ca actualul primar a stiut doar sa fure banii publici si nu a facut nimic in oras, am sa ma refer doar la cele mai evidente realizari. Sensurile giratorii (atat de criticate dar care au fluidizat extrem de bine traficul in oras), spatiile verzi (despre care multi au zis ca au fost micsorate, ceea ce nu e adevarat, dimpotriva, au fost marite, si arata mult mai bine decat inainte), zilele bistritei in doua locatii (eu sunt cea mai fericita de aceasta decizie pentru ca de obicei nu mergeam la zilele bistritei pentru ca nu ma dadeam in vant dupa inghesuiala, mirosurile de transpiratie, mancare stricata, bautura, tigani si alte asemenea; acum ma duc cu cea mai mare placere), parcarile (au fost amenajate nenumarate parcari in comparatie cu mandatul anterior - va dau exemplu doar strada Alba Iulia, Piata Mica, Strada Dornei), sensurile unice (care au facilitat amenajarea locurilor de parcare si au fluidizat traficul), refacerea Bisericii Evanghelice (lucru pe care l-am observat cu totii si nimeni nu poate contesta influenta primariei - si a primarului- in aceste demersuri), initierea proiectului de igienizare a centrului orasului (contruirea de locuinte pentru persoanele care domiciliaza in centrul istoric la orasului in vederea mutarii acestora) etc.

Inca o aberatie pe care am citit-o printre comentariile articolului se referea la alegerea lui Lucian Ungur, primar al Bistritei pe motiv ca provine de la un partid care NU e la guvernare (deci nu e corupt....), are bani, deci nu mai are nevoie sa fure de la cetateni. Deci...ca sa ne intoarcem la nivelul de incepatori: niciodata un reprezentant al unui partid care nu e la guvernare nu va avea sprijinul necesar sa-si indeplineasca proiectele la fel la un reprezentant al unui partid aflat la putere, deci PRM nu va face mare lucru in Bistrita. In al doilea rand, chiar daca L. Ungur are bani, nu o sa aiba bani pentru tot ce trebuie facut in oras, si nici nu va da din banii LUI pentru proiectele orasului. Lucian Ungur este un binefacator, un om de afaceri care face acte de caritate in stanga si dreapta si isi doreste sa fie justitar (bravo lui, felicitarile si admiratia mea) dar nu e prototipul unui primar, nici pe departe! 

In incheiere, sa mentionez ceva si despre celalalt candidat din partea PNL care intra in lupta cu actualul primar pentru candidatura din partea USL. Mie mi se pare ca Andrei Rusu seamana cu Vasile Moldovan din toate punctele de vedere. E o parere strict personala, o intelegeti cum vreti (asta e pentru avansati). 

De la PDL nu stiu cine va fi candidatul dar fac cateva presupuneri in baza a ceea ce am mai auzit: Botis - dupa experienta ministeriala i-au cam scazut sansele; Cristian Florian - nu cred ca are puterea de a convinge un electorat chiar avand in spate un partid puternic; Eugen Curteanu - e o figura destul de "necunoscuta" printre populatia de rand....

Prin urmare, acesta nu e un articol de ridicare in slavi a actualului primar, ci  doar o constatare a realizarilor sale din timpul mandatului. Tot ce am scris sunt pareri strict personale si imi asum orice raspundere in acest sens. Opiniile despre ceilalti posibili candidati sunt la fel de personale si nu au nici o baza politica sau de alta natura. Acesta este un articol pentru cei care stiu sa vada si mai departe de farfuria din fata ochilor lor. Din partea acelor oameni astept feedback-uri, din partea celorlalti ma astept la critici, poate injuraturi si tot restul tacamului.

sâmbătă, 28 mai 2011

100 de ani

Anul acesta Colegiu National Liviu Rebreanu Bistrita si-a sarbatorit centenarul... 100 de ani, ce mult pare... Mi-ar si placut sa fiu si eu in generatia 2011, a 100-a generatie a liceului (dupa varsta mea asa ar fi fost normal) sau macar mi-ar fi placut sa iau parte la festivitati, din pacate Bucurestiul e cam departe, mai ales in perioada sesiunii. Totusi, parca am simtit si eu emotia alaturi de elevi si profesori cand am vazut pozele, am citit articolele si mai ales, am ascultat noul imn al liceului. Imnul este compus de trupa Hara (Flavius Buzila fiind un fost elev al liceului). Cu aceasta ocazie mi-am amintit si eu de liceu, desi nu a trecut decat un an, deja mi-e dor de atmosfera, de colegi, de profesori... La fel cum m-am bucurat anul trecut ca discursul de final de an a fost tinut de directorul Constantin Rus, m-am bucurat si acum sa-l vad in fata multimii cu ocazia acestei zile atat de importante pentru liceu in aceiasi calitate. Il respect si il stimez pentru activitatea sa din cadru liceului, pentru mine este un director in adevaratul sens al cuvantului, cu o prestanta impecabila si o atitudine corespunzatoare. Cat despre ceilalti profesori, numai cuvinte de lauda. Desi liceul meu a pierdut anul trecut cativa profesori de valoare care s-au pensionat au ramas inca multi care vor duce renumele liceului in continuare. Oricine a terminat acest liceu, indiferent de zvonurile si rumorile care circula, se poate mandri cu profesorii, elevii si activitatile desfasurate. Si dovezi ar fi destule...


La multi ani, Liviu! 

duminică, 15 mai 2011

Noaptea muzeelor

Aseara am hoinarit prin Bucuresti la Noaptea Muzeelor. Cu ce sa incep? Partile bune sau cele rele? 


Traseul initial era Universitate - Piata Victoriei, asa ca am luat-o pe jos pe Calea Victoriei admirand multimea de oameni care impanzea strazile. Intre niste case, un gang in care petrecerea era in toi, un concert de muzica jazz, cateva terase, bere, cateva standuri cu prostioare si lumea se simtea extraordinar. In alte locuri, scene in aer liber cu diferite programe artistice. Bucurestiul parea intr-adevar in sarbatoare, aproape ca il puteai confunda cu o capitala europeana. Pana acum totul era minunat, veselie, agitatie, petrecere, viata! Ajunsi la Piata Victoriei vroiam sa vedem doua dintre cele mai importante muzee ale Bucurestiului: Muzeul de istorie naturala Grigore Antipa si Muzeul taranului roman. Ghinion, ambele aveau usile inchise, luminile stinse desi oamenii inca colcaiau pe langa porti in speranta ca se vor deschide mai tarziu. Dezamagire. In lipsa de alta alternativa, am incercat Muzeul geologic. Frumos, interesant pentru pasionati si cunoscatori, ceva nou pentru mine, insa organizare deplorabila. Inghesuiala infernala (asta poate fi si un lucru de apreciat faptul ca lumea se imbulzeste sa vada un muzeu), nici o harta a muzeului ca sa te poti orienta incotro sa o iei, oameni nedumeriti care se uitau in jur de parca ar fi fost pe Marte, si ... bilete de intrare pe care scria Gratuit (nu am inteles ideea dar in fine). 


Dupa experienta "Piata Victoriei", un choco start si o sticla de cola, am plecat spre Muzeul National de Istorie, la fel pe jos. Drumul a fost muuult mai lung si obositor si putin enervant (noroc cu pachetul de tigari) dar a meritat. Muzeul este superb, atat ca arhitectura, cat si ca exponate si organizare. Regret totusi ca am ajuns prea tarziu si nu am mai putut intra in zona tezaurului romanesc,dar promit ca imi fac intr-o zi timp sa ajung si acolo. 


Mai apoi, extenuati de prea multa plimbare si cultura am luat o pauza pe Lipscani, unde cu bere, mima si companie placuta au zburat urmatoarele 3 ore pana la 5 dimineata (cand circula transportul in comun).  Grabita oarecum sa ajung acasa dupa o noapte atat de solicitanta, ma rugam sa prind cat de repede RATB-ul 601. Dar ca de fiecare data cand ma grabesc, nu am avut noroc. Am stat o ora in statia de la Universitate, apoi m-am hotarat sa merg pe jos. Culmea a fost ca pana am ajung acasa pe jos, nici un 601 nu a trecut pe langa mine. Sa-mi fie invatatura de minte!!!!! 


Cam atat din experienta mea de la Noaptea Muzeelor. Concluzie? Mi-a placut ca m-am plimbat prin Bucuresti pentru prima data asa de mult si mi-am confirmat inca o data ca imi place foarte mult acest oras. Mi-a placut ca am reusit sa vad macar 3 muzee si nu am iesit degeaba din casa in Noaptea Muzeelor. Mi-a placut ca mi s-a dovedit inca odata ca exista oameni frumosi si ca sunt norocoasa sa am multi dintre ei alaturi de mine. Ce nu mi-a placut nu mai conteaza...

sâmbătă, 7 mai 2011

Foamea de cuvinte

E foarte interesant cum noi, cu totii avem nevoie de atatea cuvinte ca sa explicam lucrurile. Vi se intampla cu siguranta sa aveti persoane cu care vi se pare ca va intelegeti din priviri. Si nu e doar o impresie. Chiar se intampla! Explicatia este faptul ca petreceti suficient de mult timp in compania persoanei respective, astfel incat ati ajuns sa aveti aceleasi pareri, ganduri si opinii in legatura cu anumite subiecte. Asadar, atunci cand se intampla ceva sau unul din voi se gandeste la ceva, celalalt poate banui la ce se refera acel gand.


Si atunci ma intreb de ce avem nevoie de tot mai multe cuvinte ca sa putem comunica? In orice discutie, cearta, discurs, monolog, dialog ideea este de a folosi cat mai multe cuvinte (nu neaparat incarcate de sens) pentru a transmite mesajul dorit. S-a renuntat demult la ideea de a spune lucrurilor pe nume, scurt si succint. Pentru mine e un semn de nesiguranta. Ca atunci cand minti si incerci sa explici in 1000 de moduri minciuna si tocmai asta te da de gol. La fel in cazul conversatiilor de zi cu zi, minciuni sau nu, incercam sa parem cat mai credibili, cat mai superiori, cat mai atotstiutori, motiv pentru care apelam la asa-zisa "logoree verbala".


Eu cred. si sper sa nu ma insel, ca in acele relatii bazate pe cunoastere reciproca si sinceritate (daca exista astfel de relatii) nu e nevoie de cuvinte, fie ele de prietenie, iubire, colegialitate, colaborare sau de orice alta natura. Pentru cei care au iubit sau iubesc si stiu ce inseamna asta, va propun sa ascultati o melodie care vorbeste erxact despre acest lucru si veti intelege care sunt lucrurile cu adevarat graitoare si sincere. Melodia se refera la iubire dar se poate transpune perfect si in alt gen de relatii. Piesa se numeste "When you say nothing at all" si e superb interpretata de Ronan Keating.


http://www.youtube.com/watch?v=AuJrEBtmM1Q --> aveti si un link

joi, 28 aprilie 2011

Demascarea industriei muzicale

http://vimeo.com/16701932?ab


Acesta este un documentar realizat in vederea demascarii industriei muzicale si a metodelor sale de propulsare a artistilor in topuri. Filmul prezinta fragmente din vietile celor mai cunoscuti artisti mondiali alaturi de explicatii si lamuriri cu privire la tot ceea ce se intampla in aceasta industrie "a ocultismului". Realizatorii documentarului doresc sa accentueze faptul ca la Hollywood, cei mai multi artisti sunt condusi spre a-si "vinde sufletul diavolului" pentru a castiga faima si bani. Se face referire de asemenea la religie si grupari precum Iiluminatti sau masonerie si influentele acestora in viata, cantecele si videoclipurile artistilor arhicunoscuti. 


Filmul trebuie vizionat cu oarecare retineri pentru ca ar fi lucruri care pot fi usor combatute printre argumentele lor dar sunt si cateva aspecte care pot sa te puna pe ganduri. Va invit sa urmariti documentarul ca o buna modalitate de petrecere a 2 ore din viata, pe langa faptul ca sunt cateva lucruri pe care le puteti invata de aici. 


Vizionare placuta!

marți, 26 aprilie 2011

"Multumesc!"

De cate ori in viata spunem "multumesc!" pentru lucruri cu adevarat importante? Ma gandeam astazi cator persoane ar trebui sa le multumesc pentru lectiile de viata pe care mi le-au dat de mica pana acum. Si vorbesc aici despre un "multumesc" spus din suflet, cu o anumita incarcatura, nu doar o vorba aruncata din poliete.


As putea sa ii multumesc fiecarei persoane pe care am cunoscut-o in viata mea pentru ca toti m-au invatat cate ceva despre mine si despre lumea din jurul meu. Insa le sunt cu adevarat recunoscatoare acelor persoane care au insemnat si vor insemna mereu mai mult decat altii in viata si amintirile mele. Datorita lor viata mea e plina deja de  amintiri frumoase si lectii de viata. 


Chiar daca au fost si persoane importante pentru mine care m-au dezamagit, recent sau nu, prefer sa ma amagesc si sa cred ca nu orice relatie in societate (de iubire, prietenie, colegialitate etc) se bazeaza pe interese si obtinerea unor foloase materiale/intelectuale/sociale sau de orice alta natura.


Am o speranta ca de acum inainte sa fiu inconjurata de persoane care sa imi ofere iubire/prietenie sincera, pur si simplu de dragul iubirii/prieteniei si nu pentru cine sunt, ce am facut sau ce voi face de acum inainte. 


Pana atunci, va multumesc tuturor celor care ati avut o contributie (in special pozitiva) in viata mea (mai ales in ultimii ani) si va promit ca prietenia si iubirea mea e cat se poate de dezinteresata in contextul real actual. 

vineri, 1 aprilie 2011

O viata perfecta

Am avut fericita ocazie ca odata cu venirea mea la Bucuresti sa cunosc o persoana pe care am stimat-o inca din prima clipa. O bucuresteanca asa cum mi-am imaginat intotdeauna o astfel de femeie - cultivata, serioasa, sobra, cu o mentalitate libera si deschisa... o doamna! Intotdeauna am avut ideea in cap ca batranetea la Bucuresti este un vis implinit si spre asta tind. (stiu ca multi imi vor sari in cap pentru ceea ce tocmai am spus). Dintr-o perspectiva proprie, sunt de parere ca un tanar se poate distra si forma profesional in multe orase in afara de Bucuresti; un adult poate munci, poate face performante in acelasi context... insa un varstnic nu va fi niciodata la fel in alt oras decat in Bucuresti. Si asta nu se poate vedea decat cunoscand in mod direct cateva astfel de exemple.
Aceasta doamna nu inceteaza sa ma uimeasca si sa-mi trezeasca simpatia fata de ea de fiecare data cand o intalnesc. Aflata undeva intre varsta a 2-a si a 3-a, viata ei este uneori mai activa decat a mea. Calatoreste des in strainatate si in tara alaturi de sot sau singura, are o casa desprinsa din filmele de epoca in care parca ti-e frica si sa respiri sa nu strici ceva, este profesor universitar la o prestigioasa universitate bucuresteana si mai important decat orice... are mentalitatea unei tinere renascute din care nu s-a pierdut experienta anilor.Activitatile culturale la care participa abunda ...de la spectacole la ateneu, teatre, concerte, pana la intalniri mai mult sau mai putin oficiale cu mari nume din tara.
Intotdeauna impecabil imbracata, cu o tinuta si un comportament ireprobabile, o privire agera, si un ton caruia nu ai putea sa ii refuzi nimic. Insa ceea ce o face mai presus de toate atat de placuta este gandirea libera si dezinvolutra nespecifice varstei (sau obisnuintelor mele). As putea vorbi cu ea orice incepand cu muzica simfonica, si incheind cu baiatul pe care l-am agatat ieri la metrou. Si ce ma uimeste de fiecare data e ca sfaturile ei nu sunt ca acelea ale parintilor sau rudelor (cicalitoare, pe are le uiti in primele 5 secunde) si pline de intelepciune si tact, care par a impaca cumva ambele tabere fara a avea impresia ca faci vreo concesie.
Pentru mine aceasta doamna a devenit un model, un scop. De fiecare data cand nu ma simt motivata sa fac ceva ma gandesc la viata ei care pentru mine e perfecta si imi propun sa ajung acolo. Nu exista motivatie mai mare si mai puternica decat exemplul viu si tangibil.