Despre frica

Frica ne guverneaza viata...tuturor! Chiar daca poate multi nu vor fi de acord cu mine, afirm asta sus si tare! :)

Chiar in cele mai neinsemnate momente ale vietii noastre simtim frica. Dimineata alegi o tinuta in defavoarea alteia de frica sa nu fi imbracat neadecvat. La pranz alegi ce sa mananci de frica sa nu te ingrasi/ sa nu iti pice bine/ sa nu te saturi etc. Seara alegi daca iesi in oras sau nu de frica sa nu ramai fara bani/ sa nu iti placa/ sa nu ajungi in situatii nepotrivite. Si exemplele pot continua la nesfarsit. Chiar daca nu constientizam pe deplin starea de alerta in care ne aflam in fiecare moment al vietii noastre, aceasta exista, si ne guverneaza viata din umbra.

Dar de ce ne e frica? In primul rand ne e frica sa iesim din normalitate, din cotidian. Ne e frica sa facem azi ceva ce nu am mai facut ieri. Ne e frica de imprevizibil si de noutate. Dar mai mult decat orice ne e frica de consecinte, de rezultate.

Ne e frica de faptul ca daca spunem cuiva ce gandim despre el relatia cu acea persoana s-ar putea inrautati sau chiar sfarsi; la fel de bine s-ar putea si imbunatati, pe de alta parte. Ne e frica sa trecem strada nu pentru ca ar putea fi un politist care sa ne amendeze pentru asta, ci pentru ca exista riscul sa dam bot in bot cu o masina.

Sunt persoane care reusesc sa-si refuleze partial aceasta frica si isi asuma riscuri mai mari sau mai mici, suportand eventualele consecinte. Insa majoritatea nu suntem asa; sau nu intotdeauna. Omul prin natura lui e sedentar, isi bazeaza viata pe obiceiuri si cutume, mai mult decat pe noutate si imprevizibil. 

Uneori as vrea sa am curajul sa fac mai mult. As vrea sa pot sa le spun oamenilor direct ce cred despre ei si ce vreau de la ei. Insa de prea putine ori fac asta. Si niciodata din prima clipa. De ce? Pentru ca mi-e frica... Nu stiu daca voi putea trece vreodata peste asta, de fapt nu stiu daca va putea cineva, vreodata sa spuna ca nu ii e frica deloc, de nimeni si nimic.

Pana una, alta....eu raman cu frica mea si cu gandurile mele bine depozitate undeva unde numai eu le pot gasi. Si desigur, mai raman cu intrebarea..."Ce-ar fi daca as....?"