Demascarea industriei muzicale

http://vimeo.com/16701932?ab


Acesta este un documentar realizat in vederea demascarii industriei muzicale si a metodelor sale de propulsare a artistilor in topuri. Filmul prezinta fragmente din vietile celor mai cunoscuti artisti mondiali alaturi de explicatii si lamuriri cu privire la tot ceea ce se intampla in aceasta industrie "a ocultismului". Realizatorii documentarului doresc sa accentueze faptul ca la Hollywood, cei mai multi artisti sunt condusi spre a-si "vinde sufletul diavolului" pentru a castiga faima si bani. Se face referire de asemenea la religie si grupari precum Iiluminatti sau masonerie si influentele acestora in viata, cantecele si videoclipurile artistilor arhicunoscuti. 


Filmul trebuie vizionat cu oarecare retineri pentru ca ar fi lucruri care pot fi usor combatute printre argumentele lor dar sunt si cateva aspecte care pot sa te puna pe ganduri. Va invit sa urmariti documentarul ca o buna modalitate de petrecere a 2 ore din viata, pe langa faptul ca sunt cateva lucruri pe care le puteti invata de aici. 


Vizionare placuta!

"Multumesc!"

De cate ori in viata spunem "multumesc!" pentru lucruri cu adevarat importante? Ma gandeam astazi cator persoane ar trebui sa le multumesc pentru lectiile de viata pe care mi le-au dat de mica pana acum. Si vorbesc aici despre un "multumesc" spus din suflet, cu o anumita incarcatura, nu doar o vorba aruncata din poliete.


As putea sa ii multumesc fiecarei persoane pe care am cunoscut-o in viata mea pentru ca toti m-au invatat cate ceva despre mine si despre lumea din jurul meu. Insa le sunt cu adevarat recunoscatoare acelor persoane care au insemnat si vor insemna mereu mai mult decat altii in viata si amintirile mele. Datorita lor viata mea e plina deja de  amintiri frumoase si lectii de viata. 


Chiar daca au fost si persoane importante pentru mine care m-au dezamagit, recent sau nu, prefer sa ma amagesc si sa cred ca nu orice relatie in societate (de iubire, prietenie, colegialitate etc) se bazeaza pe interese si obtinerea unor foloase materiale/intelectuale/sociale sau de orice alta natura.


Am o speranta ca de acum inainte sa fiu inconjurata de persoane care sa imi ofere iubire/prietenie sincera, pur si simplu de dragul iubirii/prieteniei si nu pentru cine sunt, ce am facut sau ce voi face de acum inainte. 


Pana atunci, va multumesc tuturor celor care ati avut o contributie (in special pozitiva) in viata mea (mai ales in ultimii ani) si va promit ca prietenia si iubirea mea e cat se poate de dezinteresata in contextul real actual. 

O viata perfecta

Am avut fericita ocazie ca odata cu venirea mea la Bucuresti sa cunosc o persoana pe care am stimat-o inca din prima clipa. O bucuresteanca asa cum mi-am imaginat intotdeauna o astfel de femeie - cultivata, serioasa, sobra, cu o mentalitate libera si deschisa... o doamna! Intotdeauna am avut ideea in cap ca batranetea la Bucuresti este un vis implinit si spre asta tind. (stiu ca multi imi vor sari in cap pentru ceea ce tocmai am spus). Dintr-o perspectiva proprie, sunt de parere ca un tanar se poate distra si forma profesional in multe orase in afara de Bucuresti; un adult poate munci, poate face performante in acelasi context... insa un varstnic nu va fi niciodata la fel in alt oras decat in Bucuresti. Si asta nu se poate vedea decat cunoscand in mod direct cateva astfel de exemple.

Aceasta doamna nu inceteaza sa ma uimeasca si sa-mi trezeasca simpatia fata de ea de fiecare data cand o intalnesc. Aflata undeva intre varsta a 2-a si a 3-a, viata ei este uneori mai activa decat a mea. Calatoreste des in strainatate si in tara alaturi de sot sau singura, are o casa desprinsa din filmele de epoca in care parca ti-e frica si sa respiri sa nu strici ceva, este profesor universitar la o prestigioasa universitate bucuresteana si mai important decat orice... are mentalitatea unei tinere renascute din care nu s-a pierdut experienta anilor.Activitatile culturale la care participa abunda ...de la spectacole la ateneu, teatre, concerte, pana la intalniri mai mult sau mai putin oficiale cu mari nume din tara.

Intotdeauna impecabil imbracata, cu o tinuta si un comportament ireprobabile, o privire agera, si un ton caruia nu ai putea sa ii refuzi nimic. Insa ceea ce o face mai presus de toate atat de placuta este gandirea libera si dezinvolutra nespecifice varstei (sau obisnuintelor mele). As putea vorbi cu ea orice incepand cu muzica simfonica, si incheind cu baiatul pe care l-am agatat ieri la metrou. Si ce ma uimeste de fiecare data e ca sfaturile ei nu sunt ca acelea ale parintilor sau rudelor (cicalitoare, pe are le uiti in primele 5 secunde) si pline de intelepciune si tact, care par a impaca cumva ambele tabere fara a avea impresia ca faci vreo concesie.

Pentru mine aceasta doamna a devenit un model, un scop. De fiecare data cand nu ma simt motivata sa fac ceva ma gandesc la viata ei care pentru mine e perfecta si imi propun sa ajung acolo. Nu exista motivatie mai mare si mai puternica decat exemplul viu si tangibil.