Am avut fericita ocazie ca odata cu venirea mea la Bucuresti sa cunosc o persoana pe care am stimat-o inca din prima clipa. O bucuresteanca asa cum mi-am imaginat intotdeauna o astfel de femeie - cultivata, serioasa, sobra, cu o mentalitate libera si deschisa... o doamna! Intotdeauna am avut ideea in cap ca batranetea la Bucuresti este un vis implinit si spre asta tind. (stiu ca multi imi vor sari in cap pentru ceea ce tocmai am spus). Dintr-o perspectiva proprie, sunt de parere ca un tanar se poate distra si forma profesional in multe orase in afara de Bucuresti; un adult poate munci, poate face performante in acelasi context... insa un varstnic nu va fi niciodata la fel in alt oras decat in Bucuresti. Si asta nu se poate vedea decat cunoscand in mod direct cateva astfel de exemple.
Aceasta doamna nu inceteaza sa ma uimeasca si sa-mi trezeasca simpatia fata de ea de fiecare data cand o intalnesc. Aflata undeva intre varsta a 2-a si a 3-a, viata ei este uneori mai activa decat a mea. Calatoreste des in strainatate si in tara alaturi de sot sau singura, are o casa desprinsa din filmele de epoca in care parca ti-e frica si sa respiri sa nu strici ceva, este profesor universitar la o prestigioasa universitate bucuresteana si mai important decat orice... are mentalitatea unei tinere renascute din care nu s-a pierdut experienta anilor.Activitatile culturale la care participa abunda ...de la spectacole la ateneu, teatre, concerte, pana la intalniri mai mult sau mai putin oficiale cu mari nume din tara.
Intotdeauna impecabil imbracata, cu o tinuta si un comportament ireprobabile, o privire agera, si un ton caruia nu ai putea sa ii refuzi nimic. Insa ceea ce o face mai presus de toate atat de placuta este gandirea libera si dezinvolutra nespecifice varstei (sau obisnuintelor mele). As putea vorbi cu ea orice incepand cu muzica simfonica, si incheind cu baiatul pe care l-am agatat ieri la metrou. Si ce ma uimeste de fiecare data e ca sfaturile ei nu sunt ca acelea ale parintilor sau rudelor (cicalitoare, pe are le uiti in primele 5 secunde) si pline de intelepciune si tact, care par a impaca cumva ambele tabere fara a avea impresia ca faci vreo concesie.
Pentru mine aceasta doamna a devenit un model, un scop. De fiecare data cand nu ma simt motivata sa fac ceva ma gandesc la viata ei care pentru mine e perfecta si imi propun sa ajung acolo. Nu exista motivatie mai mare si mai puternica decat exemplul viu si tangibil.
La faza cu "un varstnic nu va fi la fel in alt oras, decat Bucuresti" sunt total de acord cu tine.Daca iti vine sa crezi,acum ceva timp(am si uitat sa-ti povestesc)am auzit o femeie vorbind la telefon cu altcineva despre o invitatie la un concert, pe care o primise pe pagina ei de facebook :)
RăspundețiȘtergereBucurestiul si locuitorii lui au farmecul lor in Romania,insa raportat la realitate,este un oras de mana a treia,comparativ cu cele europene.Sa nu uitam ce primari a avut acest oras,Lis este un exemplu elocvent,asta spune muuuulte despre acest oras "minunat".
RăspundețiȘtergereCristian, sunt de acord cu tine, dar sa nu visam prea departe. Oricum deja daca ne gandim la un locuitor din provincie (si aici ma refer de la sat, si nu de la oras) si unul din bucuresti e o mare diferenta, si (am observat eu) in special in randul oamenilor varstnici. La o comparatie cu alte orase europene (ca sa nu mai spun de capitale) nici nu ar avea rost sa discutam, realitatea e prea evidenta dupa cum spuneai si tu. In plus, in zona de politica si administratie nici nu mai trebuie sa intram pentru ca deja cu totii stim care e situatia actuala si ca ea nu se va schimba prea curand.
RăspundețiȘtergereFoarte tare Kitty !
RăspundețiȘtergere