Primul român care a ajuns în spaţiu a venit miercuri la Bistriţa. Dumitru Dorin Prunariu a avut o zi plină în oraşul nostru, participând la conferinţe de presă, vernisaje şi, desigur, la mult aşteptata conferinţă "Departe de Planeta Albastră". Am avut ocazia să vorbesc cu el, să schimb idei şi păreri, să îl cunosc mai îndeaproape. Şi mi-am dat seama că oamenii importanţi ai ţării şi ai lumii nu sunt cei care ne conduc şi care hotărăsc destinele unei generaţii, ci sunt acei oameni care schimbă cursul omenirii pentru totdeauna.
Un astfel de om este şi Dumitru Prunariu - Dorin, cum îi spun prietenii. Am învăţat despre el la şcoala, şi nu mi-am imaginat niciodată că voi sta faţă în faţă cu el, ca îi voi lua un interviu, şi mai mult, că va fi atât de deschis, sociabil şi prietenos.
Pentru prima dată la o conferinţă de presă nu am simţit acea atmosferă grea, acea discuţie interminabil de plicticoasă între presă şi oficialităţi. Atât eu cât şi colegii mei am simţit ca şi cum un prieten vechi de-al nostru a venit în vizită şi ne povestea cum a fost călătoria.
Cât despre zborul propriu-zis, Dumitru Prunariu a spus că a fost un vis împlinit, însă un vis pentru care a tras din greu ani de zile. În momentul în care s-a văzut pe fotoliul navetei spaţiale Soliuz-6, şi a atiut că de aici nu mai este cale de întoarcere, a fost chiar mai fericit pentru că ştia ca era la o numărătoare inversă distanţa de a-şi îndeplini visul din copilărie. Şi aşa a şi fost. Lăsând la o parte aplicaţiile şi munca pe care a desfăşurat-o în spaţiu, ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost imaginea "Planetei Albastre" de dincolo de cer. Dorin a mai declarat că această experienţă i-a schimbat viaţa total, i-a deschis sufletul şi mintea spre noi orizonturi, l-a ajutat să perceapă şi să înţeleagă mai bine şi mai mult din ceea ce se întamplă în jurul lui, iar după întoarcerea de pe orbită singurul lucru care l-a frământat era de ce nu poate să recreeze acele momente şi acele împrejurări şi pe pământ, pentru a le putea trăi din nou.
Pentru mine oamenii care merită cu adevărat să fie numiţi eroi nu sunt aceia care se gândesc la binele lor şi niciodată la al altora, nu sunt nici măcar aceia care fac bine tuturor celor din jur şi dau din ceea ce au celor care nu au. Pentru mine eroii sunt aceia care schimbă destinele a milioane de oameni, care află ceva înaintea tuturor, care luptă pentru a-şi îndeplini propriile vise, pentru ca prin asta să îndeplinească visele tuturor; oamenii care fac ceva pentru ei, şi prin asta ne ajută pe noi toti să evoluăm, generaţii la rând.
Un astfel de om este şi Dumitru Prunariu - Dorin, cum îi spun prietenii. Am învăţat despre el la şcoala, şi nu mi-am imaginat niciodată că voi sta faţă în faţă cu el, ca îi voi lua un interviu, şi mai mult, că va fi atât de deschis, sociabil şi prietenos.
Pentru prima dată la o conferinţă de presă nu am simţit acea atmosferă grea, acea discuţie interminabil de plicticoasă între presă şi oficialităţi. Atât eu cât şi colegii mei am simţit ca şi cum un prieten vechi de-al nostru a venit în vizită şi ne povestea cum a fost călătoria.
Cât despre zborul propriu-zis, Dumitru Prunariu a spus că a fost un vis împlinit, însă un vis pentru care a tras din greu ani de zile. În momentul în care s-a văzut pe fotoliul navetei spaţiale Soliuz-6, şi a atiut că de aici nu mai este cale de întoarcere, a fost chiar mai fericit pentru că ştia ca era la o numărătoare inversă distanţa de a-şi îndeplini visul din copilărie. Şi aşa a şi fost. Lăsând la o parte aplicaţiile şi munca pe care a desfăşurat-o în spaţiu, ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost imaginea "Planetei Albastre" de dincolo de cer. Dorin a mai declarat că această experienţă i-a schimbat viaţa total, i-a deschis sufletul şi mintea spre noi orizonturi, l-a ajutat să perceapă şi să înţeleagă mai bine şi mai mult din ceea ce se întamplă în jurul lui, iar după întoarcerea de pe orbită singurul lucru care l-a frământat era de ce nu poate să recreeze acele momente şi acele împrejurări şi pe pământ, pentru a le putea trăi din nou.
Pentru mine oamenii care merită cu adevărat să fie numiţi eroi nu sunt aceia care se gândesc la binele lor şi niciodată la al altora, nu sunt nici măcar aceia care fac bine tuturor celor din jur şi dau din ceea ce au celor care nu au. Pentru mine eroii sunt aceia care schimbă destinele a milioane de oameni, care află ceva înaintea tuturor, care luptă pentru a-şi îndeplini propriile vise, pentru ca prin asta să îndeplinească visele tuturor; oamenii care fac ceva pentru ei, şi prin asta ne ajută pe noi toti să evoluăm, generaţii la rând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu