Politică, învăţământ, gunoaie, scandal, promisiuni şi cafenele. Cam cu asta ne întâlnim noi în fiecare zi în iubitul nostru oraş. Cine se mai gândeşte la ceea ce înseamnă cu adevarat Bistriţa pentru noi? Sau la ce semnificaţie şi ce istorie are acest oraş? Nimeni! Toţi sunt ocupaţi cu criza!
Ce înseamnă acum Bistriţa pentru noi? E doar un loc unde ne trăim viaţa, unde mergem la muncă, ne facem prieteni...şi duşmani, facem război...şi uneori dragoste, suntem fericiţi...dar de cele mai multe ori dezamagiţi. Un loc unde nu avem niciodată destui bani, destui prieteni, destule modalităţi de a ne satisface toate plăcerile. Un oraş cu mult prea puţine posibilităţi pentru toate ideile noastre, un oraş în care toţi suntem politicieni(şi prin asta vreau să spun intelectuali) şi nimeni nu e muncitor de rând.
Am uitat de povestea celor 7 cetăţi, de Turnul Dogarilor, de Casa Argintarului, pe scurt de tot ceea ce ne identifică şi ne deosebeşte, în schimb avem 20 de cafenele, 10 casino-uri şi 5 cluburi unde ne petrecem mai mult timp decât acasă. Această lipsă de interes pentru identitate şi indiferenţa faţă de adevarata valoare este cea care ne aruncă direct în criză, însă nu în cea economică, ci într-o criză a populaţiei însetată de nou şi schimbare.
După ce biserica a ars, am ştiut toţi să ne îndreptăm privirile spre ea, simbolul oraşului, însă până atunci parcă nici nu era acolo, sau era deja ceva prea comun pentru a mai primi atenţia noastră. Oare nu ne-a fost de ajuns? Nu ne-a fost învăţătură de minte? Vor trebui să ardă toate clădirile istorice din oraş pentru ca noi să le acordăm puţină atenţie?
O cafea nu strică niciodată, o ieşire în club cu prietenii nici atât, dar ar trebui în viaţa noatră mult prea aglomerată să găsim câte un moment în care să dovedim "pe bune" că merităm să fim numiţi BISTRIŢENI, locuitori ai oraşului Bistritz.
Ce înseamnă acum Bistriţa pentru noi? E doar un loc unde ne trăim viaţa, unde mergem la muncă, ne facem prieteni...şi duşmani, facem război...şi uneori dragoste, suntem fericiţi...dar de cele mai multe ori dezamagiţi. Un loc unde nu avem niciodată destui bani, destui prieteni, destule modalităţi de a ne satisface toate plăcerile. Un oraş cu mult prea puţine posibilităţi pentru toate ideile noastre, un oraş în care toţi suntem politicieni(şi prin asta vreau să spun intelectuali) şi nimeni nu e muncitor de rând.
Am uitat de povestea celor 7 cetăţi, de Turnul Dogarilor, de Casa Argintarului, pe scurt de tot ceea ce ne identifică şi ne deosebeşte, în schimb avem 20 de cafenele, 10 casino-uri şi 5 cluburi unde ne petrecem mai mult timp decât acasă. Această lipsă de interes pentru identitate şi indiferenţa faţă de adevarata valoare este cea care ne aruncă direct în criză, însă nu în cea economică, ci într-o criză a populaţiei însetată de nou şi schimbare.
După ce biserica a ars, am ştiut toţi să ne îndreptăm privirile spre ea, simbolul oraşului, însă până atunci parcă nici nu era acolo, sau era deja ceva prea comun pentru a mai primi atenţia noastră. Oare nu ne-a fost de ajuns? Nu ne-a fost învăţătură de minte? Vor trebui să ardă toate clădirile istorice din oraş pentru ca noi să le acordăm puţină atenţie?
O cafea nu strică niciodată, o ieşire în club cu prietenii nici atât, dar ar trebui în viaţa noatră mult prea aglomerată să găsim câte un moment în care să dovedim "pe bune" că merităm să fim numiţi BISTRIŢENI, locuitori ai oraşului Bistritz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu